Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Calendarul popular al lunii iunie


          Întrucât în luna Iunie se coc cireşele, primele fructe ale anului, aceasta luna se numeşte, local, Cireşar sau Cireşel. Acum, în perioada solstiţiului de vară, când ziua devine cea mai lungă, timpul calendaristic şi vegetaţia ajung la maturitate.
          Înălţarea Domnului (Ispasul) este celebrată de Biserica Ortodoxă în data de 02 iunie a.c., ziua de joi din a şasea săptămână după Paşti. Sărbătoare populară cu dată mobilă, Ispasul este dedicată personajului mitic cu acelaşi nume. Asemănător marilor sărbători de peste an, la Ispas se săvârşesc , local, sacrificii sângeroase (mielul), se taie părul din vârful cozilor la vitele cornute, se ţineau renumite târguri şi nedei, cel mai important fiind Târgul de Fete de la Blaj; este , de asemenea celebrat Ispas omul care a fost de faţă la Înălţarea lui Iisus, ca patron al caselor.
         Sunt numeroase obiceiurile şi practicile magice legate de cultul morţilor: pomeni (Moşii de Ispas), ospătarea sufletelor morţilor care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri de paltin, pomenirea morţilor.
        Formulele de salut din ziua de Ispas sunt sub influenţa creştinismului: „Hristos S-a înălţat!“.
        În noaptea şi ziua de Ispas se efectuează numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: sfinţirea oamenilor cu leuştean, sunatul din buciume să nu se prindă farmece şi să alunge relele, încingerea la brâu a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece.
       De Ispas se încheie semănatul plantelor, în special al porumbelor, se urca boii şi juncanii la păşunile montane, se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
       În duminica de 12 iunie a.c. creştinii ortodocşi sărbătoresc Pogorârea (Coborârea) Sfântului Duh (Rusaliile) asupra ucenicilor lui Iisus. Sărbătoare populară cu dată mobilă dedicată spiritelor morţilor, sărbătoarea Rusaliilor este prăznuită întotdeauna duminica, la 50 de zile după Paşti.
        Săptămâna Rusaliilor este caracterizată prin numeroase obiceiuri şi ceremonii.
        La sate în special se păstrează tradiţia ca în această zi să se ducă la biserică pentru sfinţire crengi de tei şi nuc, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.  Aceste crenguţe se agaţă apoi la straşina caselor sau la icoane. Se spune ca acestea ne vor apăra de cele rele şi în plus, se mai spune ca acestea ar căpăta puteri miraculoase pentru vindecarea celor care suferă de surzenie.
       Ramurile de tei folosite la Rusalii sunt păstrate peste vară pentru a putea fi folosite în practicile de alungare a furtunilor şi a grindinii.
      Preoţii şi sătenii ies pe câmp în ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinţi apa şi a stropi câmpul, pentru ca acesta să fie protejat de orice l-ar putea dăuna (vifor, grindină sau dăunători).
      Moşii de vară, ţinuţi în sâmbăta Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi în unele sate din ţară.
         În tradiţie se spune că cei care nu ţin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiţi de Iele. Acestea le vor lua minţile sau îi vor schilodi. Rusaliile, cunoscute în mitologia românească sub denumirea de ” Iele”, sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice, de seducţie, sălăşluiesc în văzduh, munţi, peşteri, păduri şi pe malul apelor şi cascadelor. Pe timpul nopţii, în lumina lunii, se spune că acestea se scalda goale în izvoare, despletite şi dezlănţuite. Sunt temute mai ales dansurile Ielelor şi din vremuri îndepărtate se cunoaşte că dansul lor este numit Hora Ielelor, un dans magic, bogat în taine şi simboluri de neînţeles pentru muritori. Ielele nu fac rău celor ce care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. Atunci se spune ca  se răzbună pe ” vinovat ” luându-i minţile definitiv. Ele, Ielele, pedepsesc şi pe aceia care lucrează în această zi considerată a dansului lor, şi nu o preţuiesc şi sărbătoresc cum se cuvine.
        Obicei străbun, Jocul Căluşarilor este cea mai importantă manifestare folclorică din cadrul obiceiurilor de Rusalii. Acesta are un rol esenţial în desfăşurarea normală a vieţii din comunitate, având origine magică. Reprezintă în primul rând un ceremonial de magie profilactică împotriva bolilor aduse de Iele; de asemenea, fertilizează holdele de grâu, cirezile şi femeile gravide.
        Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel  (29 iunie) este, în calendarul tradiţional, o sărbătoare tot atât de importantă ca aceea a Sfântului Proroc Ilie, la 20 iulie, pentru invocarea timpului bun, prielnic împlinirii bobului de grâu înaintea secerişului, a rodului livezilor şi a sporului turmelor şi a vitelor din gospodărie, pentru sănătatea oamnilor şi a neamului.  
         În ziua de 29 iunie erau pomeniţi morţii, moşii şi strămoşii, aducându-li-se „ofrande de pom”, adică vârfuri de pruni sau meri, încărcate cu covrigi, colăcei, ulcele de lut, batiste. Acestea erau oferite la bicerică preotului și cantorului care făcea pomenirea celor dispăruţi.
         Numele de  Petru şi Pavel se dădeau tuturor celor născuţi la jumătatea anului, în ultima zi a „sărbătorilor soarelui”, ca o binecuvântare a divinităţii cereşti şi a celor doi mari apostoli. Cu celebrarea lor se încheia ciclul sărbătorilor solstiţiului de vară şi al tuturor sfinţilor tineri, ca tinereţea primăverii, începând şiragul sărbătorilor sfinţilor maturi, ca însăşi împlinirea roadelor şi a maturizării întregii naturi.

  

     
 


Cozmina Costiniuc,

Referent C.J.C.P.C.T. „Cindrelul-Junii“ Sibiu

Bibliografie de specialitate:

Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997;
Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român, ed. Paideia, Bucureşti , 2001.





sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse