Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Sânzienele

          În ajunul sărbătorii copiii culeg sânziene care se aşează, în formă de cruce sau coroniţă, la porţi şi la morminte. Se credea că a cui sânziană va fi veştejită a doua zi, acela va muri înaintea celorlalţi. Alteori, se arunca o cunună de sânziene pe casă, iar dacă nu rămânea acolo, cel căruia îi fusese menită se aştepta la ce era mai rău.
Se crede că, în noaptea Sânzienelor, zânele umblă pe pământ sau plutesc prin aer şi împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolile oamenilor, apără semănăturile de grindină ş.a. Se spune că ar fi de ajuns ca oamenii să le nesocotească ziua, acţiunile lor benefice transformându-se radical, aceste zâne devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii.  Pedeapsa favorită a Sânzienelor pentru femeile care nu ţineau sărbătoarea de pe 24 iunie era pocirea gurii, în timp ce alte pedepse înfricoşătoare îi aşteptau pe bărbaţii care juraseră strâmb, despre Sânziene ştiindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.
În preajma Sânzienelor abundă practicile premaritale, tinerele fete având obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Cununa rămasă pe acoperiş era un motiv de mare bucurie pentru fata care o aruncase, aceasta aşteptându-se la un măritiş grabnic, poate chiar în acel an; cununa căzută era aruncată încă de câteva ori, pentru ca fata măcar să ştie câţi ani are de aşteptat. Uneori, cununa era aruncată pe colţul casei, fata venind să o ia a doua zi dis-de-dimineaţă. Emoţionată, ducea cununa în ocolul vitelor, aici, cu ochii închişi, dând-o de mâncare unei vite. Se spune că după cum arăta această vită, aşa urma să arate şi viitorul soţ.
     În unele zone ale ţării, fetele culeg sânziene şi le pun sub pernă în ajun de Sânziene în credinţa că îşi vor visa ursitul, iar în alte localităţi împletesc cununi din sânziene şi le lasă în grădini peste noapte. Dacă dimineaţa găsesc coroniţele pline de rouă, e semn  că se vor mărita în vară. De asemenea, fetele obişnuiesc să-şi spele părul, în ziua de Sânziene, cu fiertură din ierburi pentru a fi pe placul feciorilor.  Se spune, de asemenea, că o singură dată pe an, în noaptea de Sânziene apare floarea albă de ferigă, o floare ce aduce mult noroc celui ce reuşeşte să o culeagă. Cine vânează această floare trebuie să se arate curajos şi să o caute în mijlocul pădurii, acolo unde nu se mai aude cântecul de cocoş. De Sânziene, feciorii străbat satele şi aleg Drăgaica dintr-un grup de şapte fete, care trebuie să fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte şi cea mai bună. Răsplata? E împodobită cu spice de grâu, iar suratele ei, îmbrăcate în alb, o conduc prin sat şi pe ogoare.  La răscruci cântă şi se prind în hore.
     Sânzienele erau cunoscute şi ca plante de leac. Florile erau culese în zorii zilei de sărbătoare, iar tulpinile, rădăcinile şi seminţele erau adunate doar toamna. Legate în mănunchiuri, împreună cu funii de usturoi se păstrau sub streşinile caselor, ca leac pentru diferite boli, dar şi pentru alungarea spiritelor malefice.

Cozmina Costiniuc,

Referent C.J.C.P.C.T. „Cindrelul-Junii“ Sibiu


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse