Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nunta de altădată pe Valea Târnavelor. Aducerea zestrei (IV)

În cazul primirii miresei de către soacra mare şi a ducerii carului cu zestre, succesiunea de evenimente variază de la o localitate la alta. De exemplu, în Copşa Mare, de la biserică, alaiul nuntaşilor se îndrepta direct spre locul unde avea loc petrecerea, iar primul act consumat era cel al primirii de către soacra mare: „Mireasa era primită de soacră când venea de la cununie: soacra lua un batic şi îl da pe  după capu ei, o pupa şi îi strâgau femeile câte-o strâgătură”[1]. În Richiş, mireasa era primită în noua familie abia atunci când sosea cu carul cu zestre. „Când intră mireasa, soacra mare o ie şi o învârte de trei ori; înainte, în casă, îi dădea mătura să măture şi dacă nu vroia, vai ce duşmănie purta”[2].

Unul dintre cele mai pitoreşti episoade este, fără îndoială, cel al încărcării carului cu zestre: spectacolul este deopotrivă auditiv, vizual, comic şi trist. În curtea socrilor mici poposeşte carul tras de boi şi după o ordine bine cunoscută şi întotdeauna urmată, în car era aşezată o ladă, iar pe ladă se punea trusoul miresei: nouă perne brodate cu alesături, fiecare dintre ele învelită cu câte un covor, covoarele şi cuverturile lucrate de mireasă, iar la final se aşază un val de pânză ale cărui capete sunt legate de loitrele carului. În tot acest răstimp, fetele şi femeile din sat strigau zestrea „S-adună muierile/ Să judece hainele/ Da le poate judeca/ Că-s făcute ca şi cartea/ Şi pe faţă şi pe dos/ Cum îi lucru mai frumos/ Şi cusute şi ţesute/ Tot de mâna ei făcute” sau „Uitaţi-vă muieri bune/ Ce haine bune vă punem/ Că-s haine de fată săracă/ La toată lumea să placă”.[3] Nu lipseau nici „războaiele” verbale purtate de fetele din partea mirelui şi de cele din partea miresei: „Uiuiu pe dealu gol/ Că mireasa n-are ţol, / Că i-o face mirele,/ Când o tunde câinele” şi imediat venea replica: „Taci tu, slută, nu fi rea,/ Că de-acum vei vedea / Că zestrea nu-i tot ţol/ Că-i tot ce vezi în ocol”[4]. La final, mireasa urca în carul cu zestre şi pleca spre noua ei familie. Miresele din localitatea Târnava obişnuiau să lege batiste albe de coarnele boilor de la car, albul semnificând onoarea, puritatea miresei. Zestrea dusă pe carul tras de boi nu este un obicei specific doar Transilvaniei, el fiind întâlnit şi în Vrancea, precum şi la românii din Macedonia[5].

 Carul cu zestre străbătea satul, iar fundalul auditiv era asigurat de tineri care strigau şi cântau cântece de dragoste. Sătenii ieşeau la porţi mânaţi de curiozitatea de a vedea „ce are mireasa“, dar şi pentru că aşteptau să se întâmple ceva neprevăzut. La casa mirelui, alaiul îşi anunţa prezenţa prin intermediul strigăturilor: „Ieşi afară soacră mare, ţi-am adus o notă tare,/ Să te-ajute la ciubăr, să te tragă tot de păr”, „Soacră mare hai la mine/ Să-ţi dau nora-n primire,/ De frumoasă cum o vezi,/ De harnică-ţi garantez,/ C-o învăţat-o maică-sa/ Să hie harnică cum e ea,/ Să nu o râdă lumea”, „Soacră mare, soacră mare,/ Când meri sara-n şezătoare,/ Nu grăi nora de rău,/ Că grăieşti ficioru tău/ Şi de ţi-o greşit vreodată/ Fă bine şi o mai iartă”[6], „Ieşi afară soacră mare/ Că-ţi aduc o soacră tare./ Pe unde te-a scărchina,/ Şapte ani nu te-a mânca.” şi soacra răspunde: „Taci din gură nu lătra,/ Că ţi-i gura ca soacra”[7]. De asemenea, în Boian, după cununie, mireasa mergea în casa socrilor şi aştepta aici până când sosea carul cu zestre. În mod excepţional, în Copşa Mare, Valea Viilor şi Agârbiciu, zestrea era încărcată şi dusă de la casa socrilor mici la casa socrilor mari abia lunea.

 



[1] Informator Maria Calborean (71 ani), Copşa Mare

[2] Informator: Ştefana Costea (72 ani), Richiş

[3] Achim Sărmăşan, Dârlos, Sibiu, Editura Constant, 2002, p. 217.

[4] Dionisie Radu şi Adrian Radu, op. cit., p. 240.

[5] Simion Florea Marian, Nunta la români, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet-Cultura Naţională, 1995, p. 237.

[6] Informator Sigoie Rafila (67 de ani), Valea Viilor.

[7] Informator: Ana Raban (55 ani), Richiş.

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse