Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Practici legate de naştere, din localitatea Agârbiciu

Naşterea unui copil este, de obicei, un eveniment important nu numai în familia noului-născut, ci în întregul sat, de tip tradiţional. Însă, până la naştere, copilul şi viitoarea mamă au un drum lung de parcurs, mai ales în lumea satului unde se păstrează încă atâtea superstiţii. Viitoarea mamă nu trebuie să privească oameni urâţi sau însemnaţi, să mănânce decât anumite fructe, să-şi pună flori la brâu, să lase hainele afară la uscat după apusul soarelui.

Până pe la mijlocul secolului trecut, copiii din Agârbiciu se năşteau acasă, în prezenţa moaşei şi a altor rude de sex feminin. Imediat după naştere copilul era îmbăiat în apă proaspătă, iar prima baie a copilului era făcută de moaşa satului. În cadă se punea busuioc, iar în unele familii se mai puneau şi bani, “dar mai puţini că erau oamenii foarte săraci.” (1) Privite din punctul de vedere al riturilor lui Van Gennep, aceste acţiuni sunt, de fapt, rituri de separare de vechea viaţă din pântecele mamei, dar şi rituri de agregare la noua viaţă (2).

În special, în primele zile după naştere, mamele îşi păzeau cu grijă copiii: hainele noilor-născuţi nu erau lăsate afară peste noapte, li se  prindea ceva roşu la guler sau la încheietura mâinii”, li se rupeau unghiile cu dinţii mamelor pentru ca să nu devină hoţi. De semnalat este ajutorul pe care îl primea proaspăta mamă după naştere, de la rude sau de la moaşa satului: „femeia nu avea voie să muncească după ce năştea, nu avea voie să iasă din casă 6 săptămâni”. (3)

După naştere, vecinele merg, ca şi în trecut, să vadă pruncul şi mama. Urmând tradiţia, nimeni nu merge fără a duce daruri celor doi. De obicei, se duce mâncare mamei şi hăinuţe copilului: „veneau femeile cu plocoane, cu găini, cu mâncare.“

Conform tradiţiei ortodoxe, botezul are loc la şase săptămâni după naştere. Personajele principale sunt copilul, mama, naşii şi preotul. Naşii, fiind cei care ajută la încreştinarea copilului, îşi asumă răspunderea că „pruncul va păstra credinţa şi legea noastră va învăţa.“(4) În lumea satului, copilul are datoria de a fi respectuos şi ascultător faţă de naşi, părinţii lui spirituali. Luând copilul din casa părinţilor, naşa rosteşte următoarele cuvinte: „Vă iau un păgân şi vă aduc un creştin.“ Naşii sunt cei care poartă copilul în braţe până la biserică, pentru ca la întoarcere, acesta să fie dus de mamă. Intrând în casă, naşa repetă aproximativ cuvintele spuse la plecare: „Am luat un păgân şi am adus un creştin.“

Botezul constituie o perioadă de prag. Acum copilul este încreştinat, iar „naşii îl asistã în timpul ritualului de trecere, adică la primii paşi pe care îi face în viaţă.“ (5) Rolul naşilor nu se opreşte însă aici, căci toată viaţa ei au datoria să îşi sprijine finul, iar atunci când va sosi timpul să îl conducã la biserică alături de mireasa lui şi să le fie aproape în noul lor statut de tineri căsătoriţi. Masa oferită de părinţi, după ritualul religios, semnifică bucuria că „au căpătat un nou făt“(6) şi tocmai de aceea la ea erau ţi sunt invitaţi şi apropiaţi ai familiei: “La botez, femeile chemate veneau la micuţ şi punea somn. Care cum putea îşi punea obolul ca să fie copilul bogat şi avut în viaţă. De la biserică veneau şi făceau petrecere”. (7)

Spre deosebire de alte zone ale ţării, în Agârbiciu nu se cunosc obiceiuri legate de tăierea moţului - la băieţi sau de ruperea turtei - la fete la împlinirea unui an de viaţă. Înmormântarea copiilor care se năşteau morţi sau mureau înainte de botez avea loc “într-o margine de sat, fără preot. Nicidecum în cimitir.” (8)

 

Note
(1), (3), (7) şi (8) Informator: Livia Spinean, Doamna Lia, din Agârbiciu

(2) Arnold Van Gennep, Rituri de trecere, Iaşi, Editura Polirom, 2000, p. 56

(4) Elena D. O. Sevastos, Literatura populară, Bucureşti, Editura Minerva, 1990, p. 199.

(5) Mihai Pop, Obiceiuri traditionale românesti, Bucureşti, Editura Univers, 1999, p. 147.

(6) Simion Florea Marian, Naşterea la români, Bucureşti, Editura Grai şi suflet-Cultura naţională, 1995, p. 145.



Maria Spătariu

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse