Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Andrei Budac, haiducul ucis acum o sută de ani

Pe 20 iulie 1873, în familia lui Zenofie şi a Elisaftei Bu­dac din satul Oprea Cârţişoa­ra venea pe lume Andrei. Era al treilea copil şi avea să fie urmat de încă cinci. O naştere obişnuită într-o familie obiş­nuită, dintr-un sat obişnuit şi el. Odată adult, Andrei nu a mai fost însă un om obişnuit: numelui lui şi numelui satului li s-au dus vestea din om în om şi din sat în sat, din Transilvania până în Ţara Românească: doar unul era haiducul Andrei Budac.



Înşelat în tinereţe


Şi a fost Andrei un copil şi un adolescent obişnuit până când „într-o zi mergând în Arpaşu de Sus şi vrând să-şi cumpere un briceag, negus­torul i-a luat banii şi nu i-a mai dat bricea­gul. Atunci se pare că a hotărât să curme orice nedreptate”, po­vesteşte Do­rin Magda, primarul comu­nei Cârţişoara. Zis şi făcut, aşa că la 18 ani, fără să ştie cine­va, a plecat din casa părinţilor şi a trecut munţii spre Ţara Românească. Dar nici aici nu a avut mai mare noroc. S-a angajat cioban la oi şi când a venit ziua de plată, stăpânul a refuzat să-i plă­tească. Con­secinţa? Andrei Budac a dat foc grâului, i-a luat o sută de oi stăpânului şi dus a fost, iar oile le-a dat unui cioban sărac.

De la prima haiducie până la intrarea într-o ceată de hai­duci nu a mai fost decât un pas şi, în curând, a ajuns ves­te în sat că Andrei a lui Budac s-a înhăitat „cu hai­ducii lui Tican de prin pădu­rile Rucă­rului de Argeş, că a băgat spaima în bo­gătaşi, că pradă şi jefuieşte din­colo şi din­coace de munţi”, scriu Traian Cânduleţ şi Ilie Cos­tache în monografia Cârţişoa­rei. Isteţimea şi vitejia cârţişo­reanului nu au trecut nere­marcate de fraţii de haiducie, aşa că, la moartea lui Tican, Andrei Budac a trecut în frun­tea haiducilor. Şi în curând, şi gura lumii şi ziarele vremii istoriseau isprăvile cârţişo­reanului. Godac tăiat sub nasul jandarmilor Una dintre faptele ce a rămas în memoria cârţişo­renilor şi e consemnată în ziarul „Foaia poporului” este cea a tăierii unui godac sub ochii jandarmilor. ”La Arpaşu de Jos erau mobilizaţi vreo sută de jandarmi ca să îl prindă pe Budac; noaptea, Budac şi ai săi au intrat în secţia de jandarmi, le-au luat godacul, l-au tăiat, l-au tranşat şi le-au lăsat jandar­milor o bucată de carne şi un bilet, agăţate în pridvor. Poftiţi şi gustaţi din carnea de purcel pe care mai bine l-aţi păzi decât să ne căutaţi pe noi. Poftă bună!”, le-a scris Budac pe bilet”, povesteşte primarul Dorin Magda.
Întâmplarea se petrecea prin 1911, dar nu e singura pe care sătenii din Oprea Cârţişoara o ştiu. Se spune astfel că înainte să dea spargere la o bancă, Budac s-a îmbrăcat în cioban şi a mers la bancă să întrebe dacă poate lua bani împrumut. Şi cum zicea că vrea să împrumute o sumă mai mare, a tot insistat să vadă dacă în vistierie sunt destui bani, iar noaptea a dat atacul la bancă.
Iar năzdrăvănii de acest fel a mai făcut Andrei Budac. Budac îşi spune şi Ştefănescu şi se dădea drept negustor de lemne. Avea un depozit de lemne la Bucureşti şi veneau oamenii să cumpere lemne sau mergea el să vândă prin sate. În Gorj era un boier şi s-a dus Budac la el, dându-se drept negustor de lemne, iar boierul a presimţit ceva şi îl lua frica de câte ori se uita la negustor. Budac şi-a văzut de treaba lui, dar a luat aminte cum erau aşezate curţile boiereşti şi de Anul Nou s-a dus cu Plugoşurul, cu haiducii. Boierii erau toţi adunaţi şi benchetuiau, iar când Budac şi ai lui s-au arătat cine sunt cu adevărat şi le-au luat banii, boierul i-a spus lui Budac: „M-am gândit de când te-am văzut că eşti omul dracului”.
Şi unui preot din Cârţişoara i-a jucat feste haiducul. „Era un popă care nu-l putea vedea pe Budac şi nici Budac pe el pentru că îl bănuia că înşela oamenii. A intrat Budac la el, i-a luat toate hainele şi s-a dus la crâşmă. A făcut haiducul comandă şi a zis că va veni preotul să plătească atunci când va avea nevoie de haine.

Ce făcea cu banii pe care îi lua de la bogaţi? Îi dădea săracilor. Pe o văduvă, de pildă, a întrebat-o de câţi bani are nevoie ca să-şi repare casa; i-a dat bani necesari şi i–a spus că se va întoarce peste două luni să vadă dacă şi-a reparat casa; altei văduve i-a adus vacă şi viţel, iar într-o zi le-a împărţit bani tuturor sătenilor: câte un crăiţar la fiecare.

Implicat se pare că a fost cârţişoreanul şi în Răscoala de la 1907, fiind arestat şi întemniţat ca agitator la Câmpulung Muscel. La procesul lui au fost şi boieri care au mărturisit că Budac i-a ajutat: evreul care refuzase să-i dea briceagul pe care Budac îl plătise, a recunoscut la proces că Budac i-a salvat viaţa: Murărescu, ortac de-al lui Budac, a vrut să-l taie pe negustor cu coasa, iar Budac l-a salvat. Un judecător a povestit, de asemenea, că s-a întâlnit cu haiducii pe când era în munţi la vânătoare, iar haiducii i-au cruţat viaţa; au avut pretenţii doar asupra armei lui, o armă scurtă care intra în mâneca de la cojoc.


2.000 de coroane pe capul lui Budac

Dar haiduciile lui Budac au pus autorităţile pe gânduri, aşa că în 1911 jandarmeria din comitatul Făgăraşului oferea o recompensă de 2.000 de coroane celui care contribuia la prinderea lui Budac şi a camarazilor săi Gheorghe Fulga, Ioan Murărescu sau Nicolae Veza. Cu toate acestea, Budac şi ai săi reuşeau deseori să se strecoare în sat şi se ascundeau în turla bisericii, în casa preotului Victor Vulcan, în şezătorile de fete sau în şura surorii Marina, măritată în sat cu Militon Mandan. Până într-o zi când Andrei Budac a fost trădat.

Ca să îl  poate prinde, autorităţile i-au momit cu bani pe cei din apropierea lui, iar Andrei Budac a fost trădat. De cine, nu se ştie cu exactitate. „Cel mai probabil a  fost Ioan Murărescu, dar ar fi putut fi şi Fulga, sau poate Verza”, scriu Traian Cânduleţ şi Ilie Costache; în „Balada lui Andrei Budac” se vorbeşte însă de trădarea unui văr de-al său.

Aşa se face că Budac a fost împuşcat în noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1912. Haiducul plecase de la cârciuma din Streza Cârţişoara şi se îndrepta spre casa prietenului său Fonea din Oprea. Pe malul pârâului era însă aşteptat de aproape 20 de jandarmi şi când se treacă apa, tovarăşul de drum i-a spus „Noroc, Budac!”. De cum şi-a auzit numele, a ştiut că fusese trădat pentru că nimeni nu avea voie să-i rostească numele.  „Ai că mi-aţi mâncat capu` ”, a zis Budac şi a  scos imediat puşca de pe care nu-şi lua niciodată mâna. Când să tragă, n-a putut, căci încărcătorul fusese golit de trădători. Şi împuşcat a fost Budac, iar trupul lui a fost lăsat acolo, în baltă de sânge până a doua zi ca tot omul să se înveţe minte din păţania lui Budac. „Mi-a povestit străbunica mea că până a doua zi l-au lăsat acolo ca să se ştie că cine face ca el, ca el păţeşte”, spune primarul Magda. A doua zi, jandarmii s-au fotografiat lângă trupul lui Budac, aşa cum arată şi fotografiile surprinse în acea vreme.

 Fără mormânt

Moartea lui Budac a fost consemnată şi în registrul Primăriei din localitate, acolo unde la nr. 8 din 1 februarie 1912 se consemnează că Andrei Budac a murit din cauza unei plăgi împuşcate. Mormântul lui nu e ştiut nici astăzi: „am încercat să găsim în cimitir locul unde a fost înmormântat Andrei Budac, dar nu a avut cruce la cap, ci doar o piatră. În schimb, în muzeul din sat se păstrează şi astăzi crucea din lemn care a fost aşezată în locul unde a fost împuşcat haiducul, aproape de pârâu”, adaugă primarul Magda.

Nu a avut Andrei Budac cruce la cap, dar oamenii din sat nu l-au uitat. Fratele lui Arsene Budac a făcut în acelaşi an 1912 o cerere către consiliul comunei ca să-i acorde permisiunea de a construi un monument în memoria haiducului. Nu a primit încuviinţarea. În schimb, încet-încet în sat a luat naştere „Balada lui Budac”. Peste 30 de variante ale baladei sunt cunoscute în Cârţişoara şi în satele dimprejur şi în fiecare dintre ele se povesteşte şi de câte a făcut Budac şi de cum a fost omorât mişeleşte.

 

Maria Spătariu


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse