Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nr. 24 (iulie) / 2012 Dragostea în lumea satului: de la drăguţ la “boyfriend” (I)

Lucrarea urmăreşte dragostea în lumea satului sibian din două perspective: una este dată de cadrul relaţiilor interumane în care dragostea pentru un partener se conturează, iar cea de-a doua – cea temporală - este sugestivă pentru schimbările pe care dragostea şi cuplul le-au cunoscut în mediul rural, de-a lungul timpului. Informaţiile prezentate în acest studiu au fost culese în perioada 2009-2012, în timpul cercetărilor în teren desfăşurate în judeţul Sibiu şi fac referire la fapte şi concepţii din ultimul secol. Dat fiind faptul că uneori nu dragostea a făcut obiectul interviului de specialitate, am preferat ca în unele cazuri să consemnăm doar iniţialele informatorului şi localitatea de provenienţă pentru a asigura protecţia identităţii informatorilor.

 

Formarea cuplurilor

Relaţiile de dragoste şi căsătoria în satul românesc de altădată sunt strâns legate de adolescenţa tinerilor şi de trecerea lor la statutul de fecior, respectiv, fată de măritat. O serie de practici sunt incluse în riturile de iniţiere (2), ce marchează schimbarea de statut în interiorul comunităţii. Trecerea în rândul fetelor de măritat, respectiv, în cel al feciorilor trebuie privită din două perspective: cea biologică şi cea socială. Pe de o parte, tinerii au atins dezvoltarea fizică şi psihologică necesară pentru a-şi putea întemeia propriile lor familii, iar pe de altă parte trebuie să dovedească faptul că au dobândit calităţile şi aptitudinile necesare pentru a-şi putea asuma responsabilitatea unei familii. În acest context, definitorie era pentru fete intrarea în joc, care echivala cu dreptul de a lua parte la jocul duminical, la şezători, la clacă, la petrecerile organizate de sărbători de ceata de feciori etc. Toate aceste evenimente erau menite să faciliteze cunoaşterea tinerilor şi, în acelaşi timp, erau considerate o punte de încercare, o provocare pentru fata care trebuia să îşi arate priceperea şi la joc şi la muncă.

De cealaltă parte, cetele de feciori aveau funcţii similare, dat fiind faptul că erau concepute ca „asociaţii ofensive, de cucerire a unui rang nou, de trecere la o nouă categorie de vârstă (...) Şi mai aveau un rol puternic în îndeplinirea unor rituri prenupţiale precum introducerea fetelor pentru prima dată, în hora satului”. (3) Concomitent, pentru fiecare fecior în parte, forma organizată a cetei era cadrul în care acesta se putea afirma, iar recunoaşterea înţelepciunii şi a bărbăţiei lui se făcea prin acordarea unui rang, a unei funcţii în cadrul cetei.

Odinioară, intrarea fetelor în joc avea loc după 14 ani, iar intrarea feciorilor în  ceată după 16-17 ani, când tânărul era primit în ceata feciorilor care nu efectuaseră stagiul militar, ca apoi să treacă în confreria feciorilor care îşi îndepliniseră îndatoririle  militare. Aşa cum am spus, după intrarea în joc, fata dobândea dreptul de a participa la evenimentele cu caracter social ale tinerilor, dar, într-o lume guvernată de moralitate şi respect, participarea la şezători, joc duminical şi petreceri se făcea doar cu respectarea anumitor cutume. De pildă, la jocul duminical fetele veneau întotdeauna însoţite de mame. Era modul în care familia se asigura de buna purtare a fetelor, dar şi a feciorilor,  părinţii fiind în continuare responsabili pentru copii, chiar dacă fiii şi fiicele lor intraseră în rândul tinerilor: „Familia în satul românesc tradiţional are o structura internă foarte riguroasă. Raporturile dintre soţi, acelea dintre părinţi şi copii, raporturile acestora din urmă între ei, sunt stabilite şi funcţionează după legi vechi în aşa fel, încât am putea spune că au un caracter prestabilit.”(4) Pe de altă parte, prezenţa mamelor la jocul duminical echivala cu o bună cunoaştere a relaţiilor în care fiica putea intra: „se ţinea socoteală de cine cu cine a jucat şi de câte ori”.(5) Nimeni nu uita că jocul duminical era cadrul perfect pentru facilitarea cunoaşterii tinerilor şi verificarea anumitor simpatii. „Hora duminicală nu era o simplă petrecere, ci un ceremonial premarital în care se cimentau legăturile dintre feciori şi fete şi se cântăreau posibilele alianţe dintre neamuri, nu numai de către cei interesaţi, ci de către întreaga comunitate interesată ca echilibrul, buna rânduială să nu se fisureze, să nu se năruie.” (6)

În localitatea sibiană Gura Râului, jocul duminical se ţinea în pavilion: "Pe la ora 3 veneam la joc; noi, ficiorii stăteam în <<pavilon>> şi chemam la joc fetele; ele stăteau pe pod. Jucam până la opt sara, apoi plecam acasă.”(7) Intrarea în joc presupunea şi anumite responsabilităţi ale fetelor faţă de feciori şi ne referim aici la respectul pe care tinerii şi-l datorau reciproc. În acest sens, le era interzis fetelor să refuze invitaţia la joc a unui fecior şi imediat după aceea să o accepte pe a altuia. "Şi dacă te chema unu` şi nu vroiai să joci cu el şi apoi te duceai să joci cu altu`, îţi cânta muzica şi te scotea afară din joc. Mare ruşine era!"(8). Această practică a fost reliefată în cercetările în teren întreprinse în toate zonele etnografice ale judeţului Sibiu, semn că respectul între tineri era o obligativitate de ordin moral.

Respectul se manifesta şi faţă de familie, iar în acest sens am menţionat deja   prezenţa mamelor, alături de fete, la joc. Un al doilea element important era respectarea de către fete a orei de ajungere acasă: "După 8 sara nu mai vedeai nicio fată pe uliţă, aşe ere atunci."(9) În prezent, situaţia este mult schimbată, căci jocul duminical de după-amiaza s-a transformat în discotecă de noapte: la discotecă se merge după ora 9 seara, iar fetele au permisiunea de a sta cel puţin până la orele 23 sau 24. În ceea ce priveşte vârsta la care  fetele participă la astfel de evenimente, trebuie spus că aceasta este tot mai mică: „de la 11 ani le vezi la discotecă. La 12 -13 multe au deja drăguţ”(10). Mărturisirea îi aparţine unui septuagenar din comuna Gura Râului şi ea poate fi sugestivă pentru criza morală pe care  oamenii formaţi în cutumele tradiţionale şi cercetătorii în domeniu o percep ca extinzându-se din mediul urban în lumea satului contemporan: “nimeni nu mai pare preocupat de respectarea unei ordini morale şi sociale; teoria drepturilor şi a datoriilor tinde a-şi stabili reperele într-un mod cu totul independent, fără ajutorul moralei (…) Lumea reală parcă s-a îndepărtat şi s-a despărţit cu totul de lumea vieţii spirituale, sociale, morale.” (11)

Note

 (1) http://dexonline.ro/definitie/dragoste

(2 )Arnold van Gennep,  Riturile de trecere, traducere de Lucia Berdan şi Nora Vasilescu, Polirom, Iaşi, 1996, p. 15

(3) Ilie Moise, Folclor românesc: note de curs, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001, p. 61

(4) Familia şi viaţa socială, http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/civilizatia-romana-sateasca/familia-viata-sociala-79811.html

(5) Informator Ion Richită, Gura Râului

(6) Ilie Moise, op. cit., p. 29

(7)Informator Ion Richită, Portul popular, sărbătorit cu joc în "pavilon", în “Tribuna”, 22 august 2011, http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/portul-popular-sarbatorit-cu-joc-in-pavilon-68777.html

(8) Informatoare Maria Gligoria şi Maria Stanciu, Portul popular, sărbătorit cu joc în "pavilon", înTribuna, 22 august 2011, http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/portul-popular-sarbatorit-cu-joc-in-pavilon-68777.html

(9) Informator Ion Richită, Gura Râului

 (10) Informator Ion Richită, Gura Râului

 (11) Anca Borza, Mirela Popa, Codruţa Osoian, Criza de model moral – o realitate?, în “Management & Marketing”, nr. 1/ 2007, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/47.pdf

 

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse