Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


nr. 28 (noiembrie) / 2012 Prezervarea autenticităţii tradiţiilor în spectacolele folclorice ale Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului”. "Călătorie în ritm de vers, de cânt şi jocuri" (III)

Obiceiuri de peste an din Oltenia, Moldova, Dobrogea, Banat, Maramureş, Muntenia şi Transilvania au fost reunite sub genericul "Călătorie în ritm de vers, de cânt şi jocuri". Modalitatea de evocare a tradiţiilor a fost cea adoptată în spectacolul „Pe firul nesfârşit al vieţii”, adică o îmbinare de cântec, joc, obiceiuri rememorate, naraţiuni şi secvenţe filmate.

Spectacolul se deschide cu focul viu din Mărginimea Sibiului, un tablou ce valorifică vechiul obicei ca ciobanii tineri să pornească un foc la stână, un foc pe care îl întreţineau să ardă nestins tot timpul cât rămâneau acolo. Scopul focului era şi acela de a purifica spaţiul înconjurător al stânei prin căldură, lumină şi fum. Se apăra astfel stâna de orice forţă malefică ce s-ar fi cuibărit acolo în timpul iernii. Obiceiul nu se mai întâlneşte demult în stânele din Mărginimea Sibiului, aşa că incantaţia – „Focule viu, vino la noi/ Curăţă locul de griji şi nevoi!/ Că noi te-om cinsti/ Şi te-om ţine viu!/ Flacără galbină,/ Din brad cu răşină,/ Iute-aprinde focul,/ Să luminăm locul!”– le este necunoscută păstorilor. La fel, dansuri tradiţionale bărbăteşti precum „Brâul ciobănesc bătrânesc”, „Şchioapa ciobănească” şi „Tortoroiul” sunt tot mai rare în satele din Mărginime.

Din zona Banatului este promovat ceremonialul  intrării  fetei  în  horă, iar din Maramureş - sărbătoarea  Sânzienelor, vechi ritual agrar dedicat Sânzienei, zeiţă agrară, protectoare a lanurilor de grâu şi orz. Sânzienele ca fiinţe mitice sunt privite în popor ca zâne bune care cântă şi dansează şi împart rod nu numai grânelor dar şi femeilor măritate. În timpul dansului de feciori, fetele împletesc cununiţe. La încheierea dansului, fetele invocă fiinţele magice ale Sânzienelor (1). Nu este uitat nici obiceiul aruncării cununilor de sânziene pe casă pentru a vedea cine se mărită în anul respectiv.

Sărbătorii de Sânziene îi este specifică şi „Drăgaica” din Muntenia, o manifestare tradiţională a cărei semnificaţie rezidă în protecţia holdelor, fertilitate şi rod bogat. Drăgaica se manifestă printr-un alai de fete conduse de o „mireasă” purtând o sabie de lemn. La capătul celălalt al şirului de fete drăgăici se află „Drăganul”, care este tot o fată, îmbrăcată în costum bărbătesc, purtând şi ea în mână o sabie. Dansul drăgăicilor se desfăşoară pe ogoarele sătenilor, care cred că acesta le va aduce rodnicia pământului. În timpul dansului, personajele „mireasa” şi „drăganul” vor simula o luptă cu săbiile lor de lemn. Aceasta este, în mare, desfăşurarea obiceiului Drăgaica şi toate aceste episoade au fost regăsite în cadrul spectacolului susţinut de ansamblul sibian. Însă pentru a pune în scenă atât dansurile specifice, cât şi secvenţele ceremoniale– precum cea a luptei, s-a optat pentru filmarea unor secvenţe şi proiectarea lor pe fundalul scenei. Apelul la filmări a permis folosirea cadrului natural din Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale din Sibiu pe timp de vară, precum şi explicarea întregii secvenţe ritualice de către povestitorul recurent şi în acest spectacol.

În tablourile următoare, obiceiurile dobrogene de la culesul viilor sunt completate cu dansuri specifice zonei, precum „Dobromireasca”, „Cadâneasca”, „Brâul de la Ostrov”, iar urşi, capre, căiuţi din Frătăuţii Vechi sunt personajele principale ale segmentului dedicat obiceiurilor de iarnă din Bucovina.

Specific Munteniei este căluşul, obicei ancestral „plin de mişcare şi dinamism, care s-a impus ca o manifestare cu <<caracter spectacular>> gustată de toţi cei care au avut prilejul să îl vadă” (2). În cadrul spectacolului s-a încercat redarea fidelă a Căluşului (aflat acum în patrimoniul UNESCO), dat fiind că faptul că cercetătorii dansului au constat că, deşi el se întâlneşte în multe sate, a pierdut  mare parte din actele şi semnificaţiile rituale originare. (3)

În final, o importanţă specială a fost acordată dansurilor olteneşti prilejuite de un moment special - hora satului, cu precădere jocurilor bătrâneşti cunoscute şi practicate de un număr limitat de tineri. Se cuvine aici să rememorăm bogăţia muzical-coregrafică a zonei: pe la mijlocul secolului trecut, prin anii 1940-1950, cercetătorii subliniau faptul că în Oltenia există vetre folclorice care pot însuma peste 110-120 de dansuri cu nume şi personalităţi distincte.

“Călătorie în ritm de vers, de cânt şi jocuri” a fost concepută pe o traiectorie circulară, pornind din Mărginimea Sibiului şi încheindu-se, după un periplu în principalele zone etnofolclorice ale ţării, tot în judeţul Sibiu, de această dată în alte două vetre folclorice recunoscute pentru valoarea lor etnografică: Valea Târnavelor şi Valea Hârtibaciului. Astfel a fost pus în scenă obiceiul şezătorii, pe baza cercetărilor efectuale în vara anului 2009 în satul Curciu, de unde a fost cules un bogat material muzical şi coregrafic. Episoade ale prelucrării fibrelor naturale (subliniate şi de recuzita adusă în scenă: roata de tors, furca, fusul, fuiorul) au fost îmbinate cu jocul de fete specific Târnavelor (Coconiţa), cu practici de aducere a ficiorilor în șezătoare (săritul peste gunoi), cu joc (Purtatul a cinci fete de către un ficior).

            Întregul spectacol a fost conceput prin recursul la mijloacele tehnicii moderne, într-o manieră care să fie atractivă şi totodată accesibilă unui număr cât mai mare de spectatori. Cu toate că spectacolul a fost prezentat în premieră pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu şi apoi reluat într-o altă reprezentaţie, numărul total al spectatorilor   indirecţi a fost înmiit datorită preluării şi difuzării, în mod repetat, a întregului spectacol pe un post de televiziune cu acoperire naţională şi internaţională. Realizarea unui astfel de proiect a impus coroborarea unei echipe forte, în care artişti, scenografi, tehnicieni, etnologi, cercetători, oameni de televiziune etc. au dat tot ce au avut mai bun, având încredere deplină în reuşita proiectului. Se cuvin menţionate orele îndelungate de repetiţie în cadrul cărora dansatorii, orchestra şi soliştii vocali au deprins şi s-au perfecţionat în interpretarea de piese muzical coregrafice din tot arealul românesc, respectând, de fiecare dată, stilul zonei. De asemenea, proiectul a necesitat angrenarea unor comunităţi rurale (Gura Râului, Curciu, Alţâna etc.) care au contribuit cu piese de port popular, obiecte casnice, atelaje, informaţii etnografice.

Prin realizarea şi difuzarea filmelor introductive pentru fiecare zonă folclorică prezentată în spectacol au fost puse în valoare monumente aparţinând patrimoniului cultural material: casă din Oltenia, gospodărie din Dobrogea, biserică şi casă din Maramureș, precum şi monumente din patrimoniul natural al României: Munţii Cindrel, Delta Dunării, Oltul etc. Spiritualitate românească (credințe, practici) gastronomie tradițională (bulz, cârnaț, ceapă, slănină), datini (jocul ciobanilor în jurul focului) toate au găsit ecou într-un spectacol ce a angrenat sute de artiști. Grija pentru alegerea coloanei sonore din secvențele video şi a melodiilor interpretate pe scenă a fost completată cu imagini din cercetarea întreprinsă cu zeci de ani în urmă de către maestrul Theodor Vasilescu. În scenă s-a optat pentru un decor minimalist, punctat prin lumini şi câteva elemente grafice stilizate, focusul fiind pe filmele de prezentare și mai ales pe reprezentația în sine a artiștilor.

Având în vedere toate acestea, suntem de părere că mixiunea de tehnic în spectacolul de folclor nu a dăunat, ci dimpotrivă a potențat intenția de a reconstitui, măcar pentru câteva ore, pentru publicul din sala de spectacole, o lume specială a câtorva dintre cele mai frumoase tradiții populare din România. 

 

Silvia MACREA

 

Note

 1 Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, p. 178-179

2 Stan V. Cristea, Prefață, la Tradiția călușului în județul Teleorman. De la ritual la spectacol, Editura Aius, Craiova, 2008 p. 5

3 Fernande Chirea, via Stan V. Stan V. Cristea, Prefață, la Tradiția călușului în județul Teleorman. De la ritual la spectacol, p. 5


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse