Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


CALENDARUL POPULAR AL LUNII OCTOMBRIE

Denumirea populară a lunii, Brumărel, anunță primele brume și apropierea iernii. Activitățile economice desfășurate în această perioadă sunt specifice perioadei de trecere de la toamnă la iarnă: continuarea semănăturilor de toamnă, strângerea roadelor de câmp, vii, livezi și grădini, împerecherea oilor și pornirea turmelor spre locurile de iernat, valorificarea produselor agrare, pastorale și meșteșugărești la vestitele târguri și iarmaroace organizate la Sâmedru și Vinerea Mare.. 

Calendarul  popular al acestei  luni cuprinde importante sărbători și obiceiuri calendaristice: Procoavă, Vinerea Mare, Sfârșitul Verii lui Mioi, Vara lui Sâmedru, Lucinul, Sâmbăta Morților, Moșii de Toamnă, Focul lui Sâmedru, Sâmedru și altele.

Dacă este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, ianuarie va fi moale şi călduţă; dacă este ploaie multă, în decembrie vor fi vânturi mari; dacă tună, iarna va fi uşoară; dacă este ceaţă multă, va fi zăpadă multă în decembrie; dacă frunzele arborilor cad curând, anul următor va fi roditor; dacă nu, iarna va fi târzie dar grea şi la anul vor fi multe omizi; dacă şoarecii de câmp se retrag spre sat, vine iarna curând.

 

          Procoavă (Sf. Pocroavă, Acoperemântul Maicii Domnului) este sărbătoarea populară cu dată fixă, 1 octombrie, dedicată divinității meteorologice cu același nume , răspunzătoare de acoperirea Pământului, pe timpul iernii, cu un strat de nea. Fecioarele îl implorau pe Procoavă să le acopere capul cu păr bogat și frumos, să le facă plăcute feciorilor și să le grăbească măritișul, în Moldova și Bucovina (ajunează apoi mănâncă  o jumătate de turtiţă sărată, cealaltă o pun sub pernă, şi-şi visează prima întâlnire cu ursitul). Femeile postesc pentru sănătatea copiilor.

         Se serbează, de asemenea, pentru apărarea vitelor, ferirea casei şi recoltei de foc, şi a oamenilor de înec şi boli.

 

Vinerea Mare  este sărbătoarea pastorală din data de 14 octombrie dedicată reprezentării mitice cu același nume, identificată cu zeița Venera. Biserica a suprapus peste sărbătoarea precreștină, numită astăzi Vinerea Mare de Toamnă, sărbătoarea creștină Sfânta Cuvioasă Paraschiva. Această sărbătoare indică începutul sau sfârșitul unor importante activități pastorale: de deschide țarinile  pentru  șunat, se organizează turmele pentru iernatul transhumant, se coboară oile în zonele de iernat din luncile, bălțile și Delta Dunării, se angajează ciobanii pentru noul sezon pastoral, după această zi se amestecă oile cu berbecii pentru prăsilă, se organizează târguri de toamnă  unde se valorifică produsele turmelor de oi .

În această zi la sate se face „îngroparea verii”. Se face o masă comună la biserică, însă mulți gospodari postesc cu desăvârșire în această zi, indiferent de ce zi cade această sărbătoare, deoarece se spune că Sfânta Cuvioasă Paraschiva a fost chinuită de păgâni într-o zi de vineri. În această zi, nu se mănâncă poame cu cruce (nuci, castraveţi), iar ciobanii nu cioplesc să nu iasă miei tărcaţi.

Cum va fi ziua aceasta aşa va fi până la Sfântul Dumitru şi vor fi şi celelalte sărbători ale anului.; dacă până acum n-a plouat, vine iarna curând; În dimineața acestei zile ciobanii caută să vadă cum s-au culcat oile; dacă acestea dorm îngrămădite, iarna va fi grea, iar dacă dorm împrăștiate, iarna va fi uşoară. nu se coase, nu se toarce, căci va fi rău de trăsnet şi boli, de grindină, de boli de ochi sau de cap.

 

Lucinul (Sf. Pr. Oseea, Sf. Ap. Ev. Luca) este sărbătoarea pastorală al cărei nume a fost preluat din calendarul ortodox, dedicată unei divinități protectoare a lupilor, celebrată pe data de 18 octombrie,  în perioada constituirii haitelor în vederea reproducerii.

 Pentru prevenirea stricăciunilor provocate de lupi se efectuau diferite practici magice, cum ar fi încleștarea dinților de la pieptenii cu care se scărmăna lâna. De asemenea,  nu se lucrează nimic cu lâna, părul sau pieile animalelor ca acestea să fie ferite de lupi şi boli.

 

Focul lui Sâmedru (Ajunul Sf. Dumitru)  este ceremonialul nocturn de înnoire a timpului calendaristic, asemănător Revelionului, care se desfășoară în Ajunul Sâmedrului,  25/26 octombrie, la care participă, în jurul unui imens rug funerar, aprins pe înălțimi de flăcăi, întreaga suflare a satului. În timpul ceremoniei, după aprinderea focurilor, pe coastele dealurilor se rostogoleau roți de car în flăcări pe care se înfășurau paie și se striga:Hai la Focul lui Sâmedru!”

Femeile împart celor prezenți colaci, țuică, fructe (nuci, mere, pere, prune uscate),  copiii sar peste focuri să fie sănătoşi, iar tinerii, să se căsătorească; cărbunii sunt puşi în livezi, grădini și p

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse