Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Tradiții, obiceiuri și credințe populare de Bobotează și Sântion

Ajunul Bobotezei  reprezintă ziua de post premergătoare Bobotezei (5 ianuarie). În această zi erau excluse din alimentaţie  laptele şi brânzeturile, ouăle şi carnea. Se ţinea post, de obicei gătindu-se: grâu fiert, îndulcit cu miere şi amestecat cu miez de nucă, plăcinte umplute cu varză sau cu ceapă, prunele fierte, borşul etc.

         În speranţa că fetele nemăritate se vor căsători şi că oamenii vor fi sănătoşi şi lipsiţi de necazuri în noul an, unele persoane ţineau în această zi Post Negru.

Popa merge “cu Iordanul” prin sat, fiind omenit în fiecare casă şi i se dă şi un fuior de cânepă; copii colindă cu “Kiraleisa”, pentru spor. Fetele fură busuioc de la popă (să-şi viseze ursitul); în unele locuri, îşi pun salbele în prag, să treacă popa, ca să se mărite curând.

Dacă în această zi este brumă pe pomi, vor fi fructe multe, dacă este ger, va fi an bun; dacă plouă , va fi an ploios. Există credinţa că acum “se deschid cerurile şi se împlinesc dorinţele”.

Boboteaza, marcată în Calendarul Creștin de celebrarea Botezului Domnului, este una dintre cele mai importante sărbători creștine, ținută în fiecare an în ziua a șasea a lunii ianuarie.

 Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului - momentul nașterii spirituale a Mântuitorului. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului sau Descoperirea Cuvântului Întrupat.

 Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul  şi Înaintemergătorul Domnului (Sântion), prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă.

Boboteaza are, pe lângă înțelesurile creștine, trăsături de mare sărbătoare populară şi cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de practici și credinţe populare, de purificare a mediului înconjurător și de alungare a spiritelor malefice.

 Cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local, se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul (obiceiul practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul), se sorocește vremea și belșugul holdelor în noul an. Astfel, dacă în această zi este promoroacă, ger, crivăţ, va fi an cu belşug şi sănătate, iar dacă plouă e iarnă lungă. Se va schimba vremea: dacă e frig, se moaie, iar dacă e cald vine ger. 

Se spune că acum se deschide cerul şi vorbesc animalele.

La riturile creștine de sfințire a apei (Agheasma Mică), de botezare a credincioșilor, de scufundare (aruncare) a crucii în apă, poporul a adăugat numeroase practici de purificare și alungare a spiritelor malefice: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa râurilor sau lacurilor; împușcături, strigături și zgomote, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor, vitelor și anexelor gospodărești.

Se crede că în ziua aceasta toate apele pământului sunt sfințite, de aceea femeile nu spălă rufe pentru următoarele opt zile până la sfârșitul praznicului.

           Astfel, în Transilvania, de Bobotează sunt sfinţite toate apele din localităţi, atât cele curgătoare, cât şi cele din fântâni, întreaga comunitate participând la obiceiul care este condus de preoţi.

Cetele de feciori sau de juni,  majoritatea constituite în Mărginimea Sibiului de Sfântul Nicolae, în 6 decembrie, se desfac, de obicei, la Bobotează.  Acum se mai săvârşesc un şir de practici care se evidenţiază prin caracterul lor spectacular. Astfel, În Gura Râului, cu prilejul desfacerii cetei, căluşarii joacă pe uliţele satului. Dimineața devreme sătenii îmbrăcaţi de sărbătoare, în costum popular se adună în faţa bisericii, la slujbă, apoi la sfârşit primesc botezul preotului şi în drum spre casele lor admiră jocul tradițional pornit în sat.

La Tălmăcel, în 7 ianuarie se udă Ionii, în cadrul unui ritual menit să aducă prosperitate în noul an: Udatul Ionilor. Astfel, în ajunul Bobotezei sau chiar în ziua de Bobotează, câţiva bărbaţi şi câţiva călăraşi, în frunte cu primarul cetei, urcă la munte pentru a aduce cei doi brazi care vor fi împodobiţi apoi în carul alegoric.

În ziua de Sfântul Ioan, pregătirile încep dis-de-dimineaţă, iar punctele centrale din sat sunt gospodăriile unde se împodobesc carul alegoric şi caii. Împodobirea carului durează câteva ore şi angrenează un număr mare de participanţi-actanţi, femei şi bărbaţi. Când totul este împodobit, boii sunt înjugaţi, iar fetele şi feciorii urcă în car.

La orele amiezii, după ce serviciul religios s-a încheiat, alaiul porneşte spre pârâu. Procesiunea este deschisă de feciorii călări, care sunt urmaţi de copii îmbrăcaţi în costume populare şi de carul alegoric. Pe măsură ce alaiul se apropie de pârâu, numărul participanţilor creşte, pentru că localnicii ieşiţi la porţi se alătură consătenilor. Pe tot parcursul drumului până la pârâu ceata de feciori şi fete cântă cântecul tradiţional: “Frunzuliţă verde, verde de stejar”.

Primul udat este, după tradiţie, preotul satului, urmează primarul, viceprimarul, apoi feciorii din ceată care poartă prenumele Ioan, alţi localnici purtători ai aceluiaşi prenume. Udatul Ionilor e acelaşi pentru toţi: sărbătoriţii sunt luaţi pe braţe de doi sau trei feciori şi sunt scufundaţi cu picioarele în apa pârâului. Operaţiunea se repetă de două-trei ori şi pentru ca udatul să fie mai antrenant, tinerii se prefac că-l scapă pe cel sărbătorit de pe braţe. Odată ce purtătorul numelui de Ioan a fost udat, el este cinstit de către ceată cu o gură de vin sau de rachiu. După ce toţi Ionii şi-au primit botezul, feciorii, fetele, localnicii şi turiştii se îndreaptă spre punctul central al satului: piaţeta din faţa bisericii. Aici, în Uliţa Mare, are loc tradiţionalul joc, după ordinea binecunoscută: sârba, învârtita, haţegana, jiana şi hora.

În Chirpăr, pe Valea Hârtibaciului, trebuie menționată Colindarea Ionilor, când Ceata de feciori  din localitate îi sărbătorește pe toți cei care își aniversează în data de 7 ianuarie ziua numelui, cinstindu-l pe Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul. La Copșa Mică are loc în ultimii ani, manifestarea Sărbătoarea Ionilor, petrecere cu vin fiert și cozonac la foc de tabără, în cinstea sărbătoriților.

 

 

Bibliografie:

             Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997.

             Gorovei, Artur, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 1995.

             Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român, Editura Paideie, Bucureşti, ediția I - 2001, ediția II - 2010.

             Pamfilie,Tudor , Sărbătorile la români, sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului, Editura Soccec , București, 1914.

             Lutic, Marcel, Timpul sacru – Sărbătorile de altădată, editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2006.

 

         Cozmina Costiniuc,

Referent specialitate C. J. C. P. C.T. „Cindrelul - Junii” Sibiu


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse