Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Hirrai! Au venit loleleeee!

Neagră s–a făcut Agnita duminică, 2 februarie 2014. Nu a fost invadată de cine ştie ce vietăţi, ci de lole. În costumele lor zdrenţuite, cu feţele acoperite cu măşti, înarmate cu bice, clopote şi multe gogoşi, 192 de lole au pus stăpânire pe străzi, gata să prindă oamenii în bici ca să le ureze un an bun.

192 de lole, mai toate de origine română au reiterat duminică, 2 februarie 2014, un obicei săsesc: Fuga lolelor. Obiceiul e unul cu state vechi în Agnita, fiind atestat documentar încă din anul 1689. Pe atunci, personajele mascate protejau lada de breaslă atunci când aceasta era înmânată noului staroste. În 1911, pentru că breslele dispăreau, s-a decis să se organizeze o paradă comună a lor
și așa a apărut Fuga lolelor, obiceiul practicat și ieri în Agnita pentru a alunga spiritele rele.



Arsenal de paradă: bici, gogoși, vin și vulpi



-6 grade Celsius se resim
țeau în Agnita, ieri dimineață, la ora 10. Destul cât să-ți înghețe mâinile pe aparatul de fotografiat, destul cât să vrei să stai la gura sobei. Nici gând însă de liniște și căldură, doar o dată pe an fug lolele prin Agnita, iar ziua cu pricina a fost chiar ieri, așa că, bine încotoșmăniți, oamenii au început să “curgă” pe străzi. Mai grăbite la pas au fost lolele, mascații ce au scos oamenii în stradă și la ferestre. Cu mic, cu mare, toți au avut un scop: să ajungă degrabă la fabrica IMIX. Agitație mare aici: “Hai, mă, pocniți din bici”, se aude dintr-o parte și loviturile încep să se năpustească în trio; “Ajută-mă cu clopotele, că nu stau bine”, îi cere un tată fiicei lui, “Mai dă-mi și mie două gogoși, că le-am mâncat”, se aude o voce de copil. Nu mai știi încotro să-ți ciulești urechile, dar nici încotro să-ți îndrepți privirea: aici e căluțul breslei curelarilor, dincolo doi pitici îmbrăcați în îngerași sunt simboluri ale breslei cizmarilor, iar mai încolo trei adolescenți învârt de zor cercurile breslei dogarilor. Acum cercurile sunt goale, dar în curând tinerii trebuie să demonstreze că le pot învârti chiar dacă unu, trei sau chiar cinci pahare, toate pline cu vin, sunt așezate pe cercuri. Dar asta-i mai târziu, așa că deocamdată mai toate privirile se îndreaptă spre roata pe care stau cocoțate vulpile cu jderi în gură. Trei bărbați, toți trecuți de prima tinerețe, țin drept lemnul pe care se sprijină roata cu vulpi; nu-i ușoară misiunea, mai ales pe vremea asta….
La frig parcă nu se gânde
ște nimeni, nici lolele, nici celelalte personaje din paradă, nici bunicii sau părinții care au venit cu copii de unu sau doi ani să vadă lolele, să guste din gogoșile lor și să le fotografieze, cu aparate foto, cu telefoane mobile sau tablete. Și lolele sunt peste tot, așa că mașini cu număr de București, Brașov sau Sibiu opresc în fața lolelor. Nici nu ar avea cum să treacă, căci toată lumea-i concentrată pe șosea, gata să se alinieze în paradă.

Cu lolele, în alai


Încet-încet, lole
și muzicanți întârziați își fac apariția, așa că după tradiționala fotografie de grup, alaiul se pune în mișcare. Ordinea e cea de mult stabilită: câteva lole, toate meștere în mânuitul biciului, deschid drumul cu duium de pocnete; se întinde apoi șirul fără de întrerupere al lolelor. S-au prins una de biciul celeilalte și au creat un U, în interiorul căruia stau protejați reprezentanții breslelor cu ale lor lăzi de breaslă. Așa arată parada lolelor: o mare de negru, cu 192 de măști și 192 de numere, cu sute de clopote și de bice….
 
Și se pune alaiul în mișcare, dar cum fiecare breaslă trebuie să-și arate priceperea în alungarea spiritelor rele, se fac trei opriri ca și ursul să joace, și tinerii să învârtă cercurile cu pahare. “Și dacă cad paharele, ce-i?! Lasă că-i mai distractiv”, spune un tânăr în timp ce mai cere un pahar cu vin și încă unul, și încă unul, până la cinci. Pe toate le așază pe cercul de butoi, în vreme ce două lole nu mai prididesc să pună vin dintr-un butoiaș mic de lemn. Și se învârt cercuri în aer, și cad pahare sau rezistă pahare, iar la final agnițenii închină și un pahar cu vin, “să alunece gogoșile mai bine”: “Ia gogoașă, cum să nu iei?! Așa trebe, să iei gogoașa de la lole ca să ai un an bun”, spune o  localnică. E româncă și e a doua oară când se îmbracă lolă, iar soțul și copilul sunt lole și ei. Sașii sunt greu de găsit anul acesta printre lole: “Uite, acolo e un neamț. Neamț, nu sas, e stabilit în Agnita; iar dincolo e un sas care nu a plecat în Germania”, îmi arată Ilarion Bîrsan, în mulțime. Din 1969 participă Hans Gottschling la Fuga lolelor; lolă a fost de multe ori, dar acum că a mai îmbătrânit (are 75 de ani, pe care nu-i arată defel), reprezintă căpătenia breselei blănarilor. “Cred că din 1969 am cea mai plăcută amintire, atunci  s-a reluat obiceiul, după ce a fost întrerupt. A fost frumos și prin ‘80, eram vreo 500 de lole, atunci să vezi puzderie!”, spune Hans Gottschling, sasul ce a ales să nu plece în Germania, căci soția lui e româncă. Și cum puțini mai sunt sașii din Agnita, obiceiul a fost reluat, în 2006, de un român: învățătorul Bogdan Pătru, alături de copiii din clasa lui. El e lola pe al cărei costum stă înscrisă cifra 1 și el, alături de primarul Ioan Dragoman și de Radu Curcean, președinte al Asociației Breasla Lolelor, i-a îndemnat pe agnițeni să se bucure de obicei și să îl perpetueze. Da, îl perpetuează agnițenii, pe ritmuri săsești și cu ajutorul câtorva sa`i, fie localnici din Agnita, fie dansatori de la FDGR Sibiu, fie nemți stabiliți pe Valea Hârtibaciului.

         Și-i gata parada și mă gândesc că tare-s cuminți lolele în Agnita, mai cuminți decât le văzusem în Sibiu: aici, la ele acasă au mers liniștite în alai, au întins răbdătoare cleștele cu gogoși… și atunci te întrebi de unde denumirea de “fuga lolelor”. Ei bine, răspunsul îl afli după ora 11, când lolele se împart pe grupuri și chiar fug prin oraș. Și lolele intră în curți și case, cântă cântece săseșți, dar și românești, te prind în bici și apoi în dans, iar hohotele de râs, sunetele de clopot și loviturile de bici străpung aerul… doar e ziua lolelor în Agnita..

 

Maria Barna,

Referent specialitate C. J. C. P. C. T. „Cindrelul-Junii” Sibiu

 

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse