Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Prinsul verilor și văruțelor, la Tilişca

Agitaţie mare a fost sâm­bătă şi duminică în multe case din Tilişca. Mame, bunici şi mătuşi au muncit de zor ca hainele româneşti ale celor mici, grâul fiert, praporul şi traista, toate să fie pregătite pentru prinsul verilor şi văruţelor, obiceiul uitat, din păcate, în multe alte locuri din Ardeal.
Ritualul se desfăşoară în prima sâmbătă din postul Paş­tilor, în ziua de Sântoader, dar la Tilişca e îndătinat ca şi dumi­nica să se strângă verii şi văru­ţele la masă, în casa gazdei, să prânzească îm­preu­nă şi să mănânce iarăşi din grâul ritual.

Grâu fiert, de Sântoader

Puzderie de copii au parti­cipat ieri dimineaţă la serviciul religios din Biserica ortodoxă din Tilişca şi, cum nu se prea mai întâmplă în secolul al XXI-lea, cei mai mulţi dintre ei purtau haine româneşti. Au avut un motiv să îmbrace cioareci, cămeşe şi să aibă grijă ca nu cumva să şifoneze cutele bine călcate: s-au prins veri şi văruţe.
"E extraordinar de frumos să vă vedem pe toţi aici, în sfânta biserică, îmbrăcaţi româneşte. Prinsul verilor şi văruţelor e o rânduială ce tre­buie păstrată. Să nu uităm că în acest obicei, copiii spun că se prind veri unii cu alţii, cu Dumnezeu şi cu colăcelul. Co­piii sunt mai aproape de cer, de Dumnezeu, iar pentru noi trebuie să fie un îndemn să fim curaţi, asemenea copiilor", a spus preotul paroh Ioan Teşa, la finalul slujbei de duminică.
De la biserică, micii tilişcani s-au împărţit pe grupuri şi fiecare grup a plecat spre gazda din vreme aleasă, chiar şi cu un an înainte. "Băieţii se prind veri, iar fetele văruţe, aşa că obiceiul se desfăşoară la gazde diferite. Grupurile se constituie şi în funcţie de vârstă, aşa că avem mai multe gazde", spune Irina Balea, cadru didactic în Tilişca şi unul dintre părinţii ce se implică în păstrarea obiceiului.
Noi ne-am alăturat unui grup de băieţi şi uite-aşa ajungem la prima gazdă. Cu grâu fiert, aşezat pe masă, sunt aşteptaţi cei mici, aşa că rituala înrudire începe îndată: "Te prinzi văr cu mine?", se aude un glas întrebând. "Mă prind, mă prind!", vine imediat răspunsul, iar cei doi băieţi îşi dau reciproc câte două linguriţe cu grâu.
Şi tot aşa curg întrebările şi răspunsurile, mai timid sau mai tare, până când toţi cei opt sau nouă băieţi s-au prins veri. Mănâncă grâul, apoi pleacă spre casa unde îşi are gazda un grup de fete, dar nu înainte de a rosti: "Noi acuma vom pleca,/ Mâine ne vom revedea/ Vom prânzi toţi laolaltă/ Friptu­rică minunată./ Vom mânca şi uscăţele,/ Prăjituri, mere şi pe­re/ Şi-om pleca prin sat cân­tând,/ Pe mireasă petrecând".
La gazda unde s-au întâl­nesc fetele, ritualul se des­făşoară similar, doar că întrebarea e puţin diferită: "Te prinzi văruţă cu mine?"

Umblă miresele

De ce merg băieţii la casa unde se strâng fetele? Pentru că în Tilişca, prinsul verilor şi văruţelor cunoaşte un seg­ment aparte:  după înfrăţirea ritualică, băieţii şi fetele re­creează fragmente din nunta tradiţională. Adică, băiatul-gazdă joacă rol de mire, iar un prieten e naş, fata-gazdă e mireasă, iar o prietenă - naşă. Când cele două grupuri se întâlnesc, mirele dă ghiocei miresei (că doar e început de primăvară), apoi se formează alaiul nuntaşilor, care mai colindă puţin prin sat. Şi cum trebuie să fie veselie ca la nuntă, băieţii nu uită de strigături specifice locului: "Uşurel-îs uşurel /C-am mâncat carne de miel / Şi costiţă de mieluţă / Şi lapte de la oiţă".
De unde asemenea prac­tici, neîntâlnite în alte localităţi unde se desfăşoară prinsul verilor şi văruţelor? "Acum o săptămână, la hodaiţă, feciorii au strigat fetele bătrâne şi nemăritate. Acum cele mici le arată că se mărită primele", spune una dintre localnice. "La fel se practica obiceiul şi când ne prindeam noi văru­ţe,în urmă cu vreo 30 de ani. Era acelaşi alai de nuntă", completează Irina Balea.
Aceste episoade de înfrăţire ritualică şi alai de nuntaşi se practică de obicei sâmbăta, iar duminica verii şi văruţele se strâng din nou la gazde acasă pentru a prânzi împreună.
nnn
Ce este prinsul verilor şi văruţelor? Un ritual practicat de copii de 10-14 ani pentru a marca trecerea de la copilărie la adolescenţă. Adică, „un legământ juvenil legat până la moarte de puberi, pe alte criterii decât cele de rudenie. Se desfăşoară cu sau fără martori, în casă, în cimitir, în jurul unui brad împodobit, în grădină, în jurul unui pom care înfloreşte şi rodeşte, pe grupe mici, de doi copii sau pe grupe mari, de 10-20 de copii, fete şi băieţi laolaltă”, scrie Ion Ghinoiu, în "Obiceiuri popu­lare de peste an".
Obiceiul a fost şi este întâlnit şi în alte zone etnofolclorice, dar este practicat sub denu­miri diferite: "prinsul suratelor" în Muscel, Argeş, Dâmboviţa, "înfrăţitul şi însurăţitul" în Oltenia, "însoţirea" în Ţara Ha­ţegului. Câteva elemente sunt constante în practicarea ritua­lului, indiferent de denumire şi regiune. Aşa sunt pronun­ţarea cu voce tare a jură­mântului de înfrăţire, schimbul colacului - nemaipracticat azi la Tilişca, îmbrăţişarea fră­ţească, ospăţul şi joaca..


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse