Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Obiceiuri şi tradiţii de Ispas în județul Sibiu

 

La 40 de zile după Paşti, joia din a şasea săptămână de la Învierea Domnului,  creştinii sărbătoresc Înălţarea Domnului  la cer, zi consemnată în calendarul popular sub numele de Ispas. Sărbătoarea Înălţării Domnului este una din dintre cele mai vechi şi mai importante sărbători ale creştinătăţii, prăznuită încă de pe vremea Apostolilor.

Formulele de salut în ziua de Ispas sunt „Hristos S-a Înălţat!” şi „Adevărat s-a Înălţat!”. !" Oamenii se depun flori pe mormintele eroilor şi împart de pomană pentru sufletul morților din neam.

În Calendarul Popular al românilor, există legenda care spune că Ispas a fost de faţă la Înălțarea Domnului, martor la ridicarea sufletelor morților şi că era un om vesel şi credincios. De aceea, toți credincioșii încearcă de Ispas sa fie bine dispuși.

Totodată, acum se pomenesc moșii şi strămoșii, ale căror suflete se înălță în această zi la ceruri. Obiceiul poarta numele de "Mosii de Ispas" şi presupune obiceiuri şi practici magice legate de cultul morţilor: pomeni, ospătarea sufletelor morţilor care plutesc în aer, în drum spre cer, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, frunze şi ramuri de paltin, pomenirea morţilor.

În drumul lor din mormintele părăsite spre cer la Joimari, unele spirite ale morţilor se pot rătăci. Rămânând pe Pământ, acestea devin moroi sau strigoi care provoacă rele animalelor, în special vacilor cu lapte şi oamenilor. De aceea, în noaptea şi ziua de Ispas se efectuează numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor plantelor aporopaice de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să alunge relele, încingerea peste mijloc a fetelor şi  femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece.

 În satele tradiţionale, în zilele de Mosi  se ţineau petreceri mari în aer liber, cu lăutari şi bună dispoziție, precum şi târguri de fete, unde tinerii veneau să se veselească, iar fetele işi scoteau zestrea la vedere. Era ziua în care călușarii își începeau jocul, cutreierând satele romanești până de Rusalii.

În "Poezia de ritual şi ceremonial din Mărginimea Sibiului" Amalia Pavelescu vorbește despre un obicei numit "Cântecele de Ispas" în care un alai format din fete îmbrăcate în rochii albe lungi, purtând cununi "de holdă verde", petrecute de feciori calare şi lăutari, străbăteau cântând lanurile de la marginea satului, apoi porneau spre pădure, unde "petreceau cu jocuri până seara târziu".

La începutul secului XXI, comunitatea de creştini din Mohu, judeţul Sibiu cinsteau încă această sărbătoare sfântă.

Astfel, cu o zi înainte de Ispas, feciorii tineri din sat s-au dus în holdă şi au împletit cununi din spicele de grâu. În dimineaţa zilei de Înălţarea Domnului, toţi creştinii merg la slujba religioasă. Fetele tinere îmbrăcate în costum popular au mers la biserică cu flori în mână pentru ca mai târziu să împodobească cununa primită de la feciori.

 Slujba este apoi continuată la troiţa de la marginea satului. Alaiul de credincioşi deschis de prapuri şi în frunte cu preoţii s-au îndreaptat către troiţa de la marginea satului, unde slujba a fost apoi continuată. Acolo, feciorii au oferit fiecărei fete câte o cunună de grâu, după ce a fost sfinţită de către preoţi.

Botezate de către preoţi, fetele s-au grupat apoi în şiruri şi s-au întoars la biserică, străbătând din nou satul, unde de pe la porţi s-a aruncat cu boabe de grâu pentru ca acestea să se întărească şi să rodească.

În drum spre biserică, fetele cântând au așezat cununile de grâu din holde pe diferite cruci din sat.

 

“Sus în poarta Raiului

De-a dreapta Tatălui

Dochilie de tămâie

Dochilie cine şede

Tot Maica, Sfânta Mărie

Cu-n prunc mititel în faţă

Pruncul plânge nu mai tace

Maică-sa din grai grăia:

Taci fiule nu mai plânge

Că maica ţie-ţi va da

Tot cheile Raiului

Tu Raiul vei descuia

Şi lumea o vei vedea

La cruciuliţa de piatră

Jură un june şi c-o fată

Începe junele-a jura,

Biserica se lumina,

Făcliile s-aprindea,

Mese dalbe se-ntindea

Păhărele se umplea.

Începe juna a jura,

Biserica se-ntuneca,

Făcliile se stingea,

Paharele se golea,

Mese dalbe se strângea.

Adu Doamne, rodul codru

Să rodească grânele

Să mânce copilele.“

O dată ajunşi la biserică, credincioşii au înconjurat-o de trei ori, iar conform tradiţiei fata care va prinde prima ştreangul cu care se trag clopotele se va mărita în anul acela.

După-masa, îşi aminteşte una din bătrânele satului Maria Olga Lazăr, de 63 de ani, se mergea la joc, iar băiatul care înmâna primul unei fete coroana pornea jocul. Astăzi acesta nu se mai ţine.[1]

 

 

Foto 1. Aducerea cununilor de grâu de către feciori

Foto 2. Slujba religioasă de Ispas

Foto 3. Alaiul în drum spre troiţa de la marginea satului

Foto 4.  Sfinţirea cununilor de grâu de către preot

Foto 5.  Aruncarea cu grâu de pe la porţi

Foto 6.  Aşezarea cununii la troiţa din sat

 

 

Bibliografie:

             Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997.

             Gorovei, Artur, Credinţi şi superstiţii ale poporului român, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, Bucureşti, 1995.

             Olteanu, Antoaneta, Calendarele poporului român, Editura Paideie, Bucureşti, ediția I - 2001, ediția II - 2010.

             Pamfilie,Tudor, Sărbătorile la români, sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului, Editura Soccec , București, 1914.

             Lutic, Marcel, Timpul sacru – Sărbătorile de altădată, editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2006.

webgrafie



 

 

 

 

Cozmina Costiniuc,

Referent specialitate C. J. C. P. C.T. „Cindrelul - Junii” Sibiu

 

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse