Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Cântecul din şezătoare la RACOVIŢA

     Comuna Racoviţa, aflată la 27 km de municipiul Sibiu, în zona etnofolclorică Ţara Oltului, a constituit unul dintre punctele calendarului de cercetare pe anul 2010 al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu. În această iniţiativă de consemnare şi conservare a faptelor de cultură populară, deschiderea oamenilor spre comunicare, plăcerea de-a ne împărtăşi din bogăţia satului românesc de altădată sunt nepreţuite.
    Una dintre cele mai binecunoscute ocazii de cunoaştere, de petrecere - în special a tineretului -  şi de lucru în comun o constituie şezătoarea, denumită în grai local şăzătoare.          Din vremuri străvechi există obiceiul ca în serile lungi de toamnă şi de iarnă femeile să se adune la o gazdă şi să facă lucru de mână.
     Am participat şi noi, echipa de referenţi ai Centrului de la Sibiu, la o şăzătoare de muieri, împreuna cu Ana Popa, Ana Raţiu, Maria Tărâţă, Maria Olaru, Florentina Maxim Bobanga,  toate veterane ale satului Racoviţa, cu peste 60 de ani de experienţă de viaţă, la gazda Ana Măerean. Astfel, am aflat că la aceste şezători, mai sobre decât cele de fete, femeile obişnuiau să toarcă, să coase, să croşeteze – să ştrincănescă – şi, un aspect foarte important, să comunice, să vorbească despre viaţa satului, despre oameni şi întâmplări din localitate.
    Uneori, poveştile mergeau până în punctul în care femeile hotărau cine cu cine se mărită, sau din cuplurile tinere, care se va despărţi. Pe lângă muncă şi vorbe, femeile mai şi cântau, ca să fie lucrul mai cu spor. În postul Crăciunului se repetau colindele: Dana, Colo-n jos şi mai în jos etc., iar în alte ocazii femeile intonau cântece de demult, mult îndrăgite: Când viu vara de la plug, Rujiţă de pe răzor, Lino, lino, Leana mea, Tinerea m-am măritat, pe care am avut bucuria să le ascultăm şi în cadrul şezătorii din Racoviţa. Redăm, în rândurile de mai jos, versurile cântecului Tinerea m-am măritat, cu menţiunea că varianta racoviţeană cunoaşte variaţii melodice şi lirice faţă de alte zone folclorice ale judeţului nostru:


Tinerea m-am măritat,               ia dă-i nu, ia dă-i na
Tinerea m-am măritat,               ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Rea soacră mi-am căpătat,       ia dă-i nu, ia dă-i na 
Rea soacră şi rău bărbat.          ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Când dă-n câne dă şi-n mine   ia dă-i nu, ia dă-i na
Când dă-n câne dă şi-n mine   ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na   
În câne dă numa’ o dată,            ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Pe mine rupe-o lopată.               ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na

În câne de două ori,                     ia dă-i nu, ia dă-i na
În mine de nouă ori.                     ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Daca-m văst treaba de-aşa,       ia dă-i nu, ia dă-i na
Daca-m văst treaba de-aşa        ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Puse-i secerea la brâu                ia dă-i nu, ia dă-i na
Şi-am plecat să secer grâu.        ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na

Secerai până la prânz                   ia dă-i nu, ia dă-i na
Tot cu lacrămi şi cu plâns            ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Secerai pân’ la amiază’,               ia dă-i nu, ia dă-i na
Tot cu lacrămi pe obraz.                ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na

Toate soacrele venea’                  ia dă-i nu, ia dă-i na
Cu prânzu’ la noru-sa                   ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Numa’ a mea soacra nu vine      ia dă-i nu, ia dă-i na
Că nu s-o-ndurat de mine.           ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na

Secerai până sub seară                ia dă-i nu, ia dă-i na
Secerai până sub seară                ia dă-i nu, dă-i nu, dă-i na
Iacă soacra ca o pară                     ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na        
Iacă soacra ca o pară                     ia dă-i nu, dă-i nu, dă-i na
C-o lingură de papară                    ia dă-i nu, ia dă-i na
Şi cu-o ţâr de zamă amară             ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Ia noră şi mâncă iară,                     ia dă-i nu, ia dă-i na
Ia noră şi mâncă iară.                     ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na

Nu mai mânc, mânca-l-aş foc       ia dă-i nu, ia dă-i na
Nu mai mânc, mânca-l-aş foc       ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Să hi pus conciu pe foc                   ia dă-i nu, ia dă-i na,
Să hi pus conciu pe foc                   ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
Si vălitoarea pe vale                         ia dă-i nu, ia dă-i na
Să hi stat o fată mare.                      ia dă-i nu, dă-i nu dă-i na
  


      De-ar hi bine c-am tri zile…ziceau oftând bătrânele satului, ca mâine m-aş mărita iar.
     Tot în şezătoare se povesteau întâmplări cu strigoi şi pricolici, cu şolomonari şi măiestre, ori încercări de dezgropare a comorilor păzite de lucru slab, astfel creionându-se o lume mistică a satului.
      De la gazda Ana Măerean am mai aflat că în sat se făceau şezători separat pentru fete şi pentru femei, iar uneori se ţineau şezători la care participau atât muierile, cât şi fetele.
      Şezătorile de fete aveau gazde statornice, binecunoscute în sat, şi erau frecventate şi de feciori, care îşi ţineau drăguţele pe ghenunche şi, spre finalul şezătorii, le luau la joc. La acest gen de manifestare folclorică se practicau şi diverse jocuri colective: de-a fântâna, pe scaon, de-a cioarecu, puica zburătoare. Atmosfera de veselie era completată de budihăli, adică fete şi feciori mascaţi din alte şăzători care treceau, cu alaiul, pe unde erau adunate femeile, speriindu-le.
     În prezent, şezătoarea trăieşte în memoria pasivă a oamenilor de la sat şi prinde viaţă în momente speciale, ocazionate fie de cercetări în teren, sau înregistrări pentru emisiuni cu profil etnografic.


Gabriela Negru,
Referent de specialitate


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse