Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nr. 3 (septembrie) 2010 - Născută lângă roata olarului

Târgul e să te târguieşti, dar şi să povesteşti. Cel puţin, pentru mine, de vreo trei-patru ani încoace, Târgul Olarilor înseamnă nu doar poveşti cu oale şi ulcele, ci şi poveşti cu olari. Anul acesta, personajul principal al poveştii noastre este o olăriţă. Se numeşte Ioana Mischiu şi vine din Horezu, centru renumit al olăritului românesc. Nimic nou, până acum, veţi spune, Horezu dă demult meşteri peste meşteri, fie că sunt femei, fie că sunt bărbaţi, şi suntem obişnuiţi să îi întâlnim an de an la Sibiu.

Ei bine, Ioana Mischiu este una dintre aceşti meşteri, e olăriţa care din naştere a avut semnul lutului înscris în destin. „Tatăl meu a fost olar. Şi bunicul, tot olar. Mama m-a născut acasă, lângă roata olarului, iar apoi m-a pus pe roată. Să nu uit de lut”, povesteşte olăriţa. Nu a uitat de lut, iar dovadă stau zecile de blide care au ţesut covoare din lut la picioarele ei, la Târgul Olarilor din Piaţa Mare a Sibiului.

 

Sapă zece metri în pământ

 

De la lut până la blidele pictate, olăriţa are destul drum de parcurs, iar startul îl ia tocmai în măruntaiele pământului: „Aducem lutul de la vreo patru kilometri de casă. Săpăm în pământ şi după adâncimea de trei metri, dăm de lut bun. Din ce sapi, e mai bun lutul. Avem scări şi dăm găleţile din mână în mână până la gura puţului. Ajungem şi la zece metri adâncime”, spune Ioana Mischiu. Cu privirea urmărind eventuali muşterii şi cu gândurile acasă, departe, îşi continuă povestea. Aşa aflu că lutul e udat cu apă, tocat, udat din nou şi iar tocat, lăsat la dospit ca o turtă, bătut cu maiul şi tăiat cu cuţitoaia în felii subţiri, subţiri. E frământat apoi să nu aibă vreo bulă de aer sau impurităţi, iar, după ore de muncă, e gata să îşi ia locul aşteptat pe roata olarului. „Din lutul astă bine frământat fac un boboloţ, mai mare sau mai mic, după blidul pe care vreau să-l fac, apoi pe roata olarului îi dau forma. Pot să fac 15-20 farfurii pe zi  sau mai puţine, depinde cât sunt de mari”, adaugă olăriţa.

 

Desene din corn de vită

 

După ce 600-700 bucăţi de lut au fost transformate în farfurii şi sunt bine „zvântate”, încep pregătirile pentru prima ardere. „Le ardem pe toate cam 10-12 ore în cuptor, la o temperatură de 1000 grade Celsius. Apoi le mai ardem o dată. Facem foc cu lemne fără coajă, aşa am învăţat.”

Ei, dar ca graba să nu strice treaba, să nu uităm de desenele ce împânzesc minunile din lut ale olarilor din Horezu. „Ce modele facem? De toate; cum ne vin în minte: pomul vieţii, cocoşi, boboc de trandafir, spirale. De toate facem. Pentru noi nu e greu să pictăm, că ne-am obişnuit de atâţia ani”, spune olăriţa. Şi încet-încet, pe măsură ce povestea continuă, Ioana Mischiu mai dezvăluie un secret al încrengăturii de modele colorate ce înnobilează lutul: „Pictăm cu corn de vită, punem culoarea înăuntru şi ca să fie linia subţire, în vârful cornului punem o peană de gâscă sau raţă. Aşa le pictăm pe toate. Nu cu pensule.”

Povestea Ioanei Mischiu se termină brusc, la fel ca şi întâlnirea cu ea, întreruptă de cumpărători, porniţi în căutarea ceramicii de Horezu. Au avut de unde alege, pentru că Ioana Mischiu lucrează alături de soţul ei, Dumitru. În lut e toată munca lor, e pasiunea lor, e arta lor. În lut stă moştenirea pe care au transmis-o fiicelor lor, olăriţe şi ele.

 Maria SPĂTARIU

 


sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse