Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nr. 4 (octombrie) 2010 - Iconar pe lemn şi sticlă

„Dacă nu te rogi, nu-ţi reuşeşte nimic. Cum să pictezi faţa Maicii Domnului dacă nu te rogi?!” De la aceste cuvinte trebuie schiţat portretul unui iconar ce „zugrăveşte” feţe de sfinţi şi îngeri pe lemn şi sticlă. Valentin Costăchioiu din Orlat este omul care s-a dedicat deopotrivă icoanelor pictate pe sticlă şi sculptate în lemn.

A deprins meşteşugul icoanelor la o vârstă târzie (aproape 40 de ani), dar sămânţa exista demult, din vremurile adolescenţei, când a început să sculpteze. Sculptura, prima sa dragoste, îi e tovarăş bun şi astăzi:  „Adun toate strâmbăturile din pădure şi fac din ele icoane, pristolnice, sculptez cruci. Cele mai bune sunt esenţele moi, ca teiul, cireşul”, spune meşterul în timp ce dalta din mâinile sale începe să muşte încet din lemn. Dalte mai mici sau mai mari, cuţite cu vârful bine ascuţit şi o icoană veche îi stau în permanenţă alături. Rând pe rând, fiecare obiect trece prin mâna iconarului pentru a-l ajuta să aşeze pe lemn sfinţenia mesajului din vechi icoane şi izvoade. Icoanele pe lemn se făuresc cu răbdare şi migală, pentru că pe suprafeţe de un centimetru pătrat creatorul popular individualizează chipuri şi dovedeşte că stăpâneşte bine tehnica detaliului miniatural. Aceeaşi migală este evidentă şi în icoanele pe sticlă: „Încep întotdeauna cu detaliile, pentru că ele trebuie acoperite apoi cu culoare. Dar trebuie să aştepţi să se uşte culorile, altfel se îmbină şi se strică icoana şi decât să repari mai bine faci una nouă”, spune iconarul.

În pictura pe sticlă, urmează paşii clasici: trasarea conturului cu negru, pictarea detaliilor, pictarea suprafeţelor mari, iar la final acoperă totul cu un strat de ulei de ou, urmat, după 2-3 zile, de un strat de ulei de in care fixează culoarea. Pentru iconar, cel mai dificil de realizat sunt chipurile, iar dificultatea are o rădăcină dublă. În primul rând, iconarul vorbeşte despre încărcătura religioasă a chipurile de sfinţi şi îngeri pe care le pictează şi de responsabilitatea acestui act: „Când pictezi o icoană trebuie să ai starea necesară. Dacă nu te rogi, nu-ţi iese nimic; trebuie să pictezi faţa Domnului Iisus şi faţa Fecioarei Maria, aşa cum ai picta o floare. Dacă nu te ajută credinţa nu ai cum să faci icoane”. În al doilea rând, Costăchioiu vorbeşte despre migala necesară pictării pe o suprafaţă restrânsă: „Fac lucrări de dimensiuni diferite: cu cât e mai mare icoana, cu atât se pictează mai bine, una e să faci o faţă pe un centimetru pătrat şi alta e să lucrezi pe patru centimetri”. Indiferent de dificultatea lucrării, meşterul nu lucrează cu şabloane, ci preferă să privească vechi icoane pe care să le recreeze în stil propriu, dar urmând linia tradiţională.
         Întâlnirea cu Valentin Costăchioiu a avut loc în cadrul proiectului Cercetarea meşteşugurilor tradiţionale sibiene, derulat de CJCPCT "Cindrelul-Junii" Sibiu, cu sprijinul AFCN.


Maria Spatariu

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse