Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nr. 5 (noiembrie) 2010 - O ţesătoare şi o sută de ucenici

În atelier

 A deprins meşteşugul ţesutului încă de la vârsta de opt ani, când a intrat în clasa renumitei ţesătoare Maria Spiridon: "Am învăţat în joacă, pe când eram copil, dar a fost şansa mea", spune creatoarea. Acum, la rândul ei, introduce în lumea artefactelor şi a culturii tradiţionale copii din Avrig. Anual, Cercul pe care îl conduce este frecventat de aproximativ o sută de copii, care dezleagă aici tainele obiceiurilor din zone, ale vechilor cântece şi ale ţesutului tradiţional.

Câteva războaie de ţesut, unele vechi de 50 sau de aproape o sută de ani, sunt o primă mărturie a orelor pe care copiii avrigeni le petrec aici. Un chindeu început aşteaptă ca o mână micuţă să treacă din nou suveica, să bată cu spata. Cum arată ţesăturile făcute de copiii de la Cercul de Etnologie şi Folclor? Le vezi pe pereţii atelierului, pereţi “tapetaţi” cu chindeauă, trăistuţe, culmi. Sunt toate aşezate într-o mică demonstraţie a talentului acestor copii, dar şi a rememorării caselor tradiţionale de altădată.

 

Alesături, de pe vechi ţesături

 Modelele pe care Rodica Ispas le aşază pe aceste textile sunt preluate de pe ţesături vechi. Stea închisă,  trandafiri, flori în număr impar de 3, 5 sau 7, flori cu rost deschis sau închis, trandafir cu cruce, muşte cu cusătură în cruce, muguri, pizăşate, vârfu` florii – toate trec de pe vechi ţesături pe unele noi, toate trec din măiestria bătrânilor de altădată în cunoştinţele copiilor de acum. “În Ţara Oltului, ţesăturile se fac cu alesături, sunt caracteristice acestei zone. Pot să fie făcute cu speteaza sau alese cu mâna, pentru că sunt făcute cu fir mai gros şi ies în relief. Alesăturile se fac, în general, cu roşu, cu negru, dar pot să fie şi cu alb. Înainte de cel de-al doilea război mondial, căpătâiele de pernă se ţeseau în roşu şi bleumarin. În încăperi se puneau foi de culme: fiecare culme se punea sub grindă şi îmbrăca doi pereţi. Căpătâiul se pune peste culme şi are vărgi”, povesteşte Rodica Ispas.

Pentru că Cercul este unul de Etnologie şi Folclor, Rodica Ispas le împărtăşeşte copiilor şi cunoştinţe legate de portul popular, aşa că termeni precum foi şi glănţănit le sunt la fel de familiari ca şi tehnica macrameului. “În trecut, femeile căsătorite purtau cătrinţe roşii în spate, iar în faţă – cătrinţe în două foi (cusute în dantelă). Foile din faţă erau negre, iar după o anumită vârstă se purtau foi vinete, care aveau model doar în partea de jos. După ce ţeseau cătrinţele, femeile le duceau la glănţănit ca să fie strălucitoare”, adaugă Rodica Ispas.

Acum portul popular este îmbrăcat în zile de sărbătoare sau la diferite evenimente, iar printre aceste evenimente se numără şi olimpiada meşteşugurilor tradiţionale pe al cărei podium copiii pregătiţi de Rodica Ispas au urcat mereu.

 

* Ţesătoarei Rodica Ispas i-a fost conferită în anul 2002, prin Decret prezidenţial Medalia naţională Serviciul Credincios. 


Maria Spatariu

 

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse