Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nr. 7 (ianuarie) 2011 - Ziua urşilor şi burduhoşilor. Desfacerea cetei de feciori de la Cârţa

Colinda cetei începe în ajunul Crăciunului: “La 5 şi jumătate se începe cu colinda a mare, cum îi spunem noi. Aceasta se cântă doar în turnul bisericii, unde urcă toţi ficiorii. Apoi merg la preotul satului, la primarul comunei, la viceprimar, la cantorul şef, la cantorul 2 şi apoi pe rând, tot satul. Sunt mai multe colinde, de fecior, de fată şi colindă după familia fiecăruia. Termină de colindat noaptea pe la trei, după ce fac tot satul. În ceată sunt vreo 25 de feciori, dar  la colindat vin cu ei şi oameni mai în vârstă. Se strâng în total cam 60 de oameni. Colindă la personalităţi toţi împreună, apoi se despart în două cete şi pleacă la colindă. Colindele se cântă în antifonie.”

În a doua şi a treia zi de Crăciun, precum şi de Sf. Ioan, în localitate se ţine joc. Jocul are loc la Căminul Cultural, în intervalul orar 15-21. Desfacerea cetei are loc după Bobotează şi este marcată în 7 şi 8 ianuarie, printr-o serie de ritualuri menite să alunge relele din noul an. În acest context, unul dintre obiceiurile care particularizează ciclul sărbătorilor de iarnă la Cârţa este Hora Nebunilor. Aceasta are loc în ziua de Sf. Ioan, după joc, la ora 21.  “Este un joc ce precedă evenimentele din 8 ianuarie. Participă doar bărbaţii; ei ies din Căminul Cultural, în curte şi, pe melodia de sârbă, fac horă. Se învârt şi se împing în tinerii din jur. Trebuie să fugi de ei pentru că sunt uşor agresivi. După horă, feciorii merg la gazda cetei, împreună cu fetele şi cu cine mai vrea să meargă, inclusiv părinţii. Afară, fac vreo 2-3 jocuri şi, la final, fiecare fecior îşi ia preferata/prietena în braţe şi o bagă înăuntru la gazdă. Apoi, părinţii merg acasă, iar fetele - la fel. Rămân numai câteva dintre ele ca să le mai facă mâncare feciorilor. Acum încep pregătirile pentru a doua zi.

Ziua Nebunilor este marcată anual în 8 ianuarie şi este considerată a fi ziua când tot este permis. Este ziua în care feciorii se împart în două cete, în burduhoşi şi în urşi şi mâzgălesc oamenii pentru a alunga spiritele rele.

Pregătirile încep de la primele ore ale dimineţii prin mascarea feciorilor. Cei mai tineri feciori, cei abia intraţi în ceată (14-15 ani) se îmbracă în burduhoşi. Costumul este cel specific lolelor, iar tinerii au în mâini bice cu care pocnesc. Burhuhoşii simbolizează spiritele rele şi încearcă să ţină oamenii departe de urşi.

Urşii sunt întruchipaţi de tineri (de peste 20 ani) care au deja o vechime de câţiva ani în ceată şi simbolizează spiritele bune. Mascarea lor este mult mai complicată. În ziua care precedă evenimentul, feciorii din ceată şi bărbaţi din sat pregătesc funii  din fân, prin răsucirea smocurilor de fân. Pentru mascarea unui urs sunt necesari şaizeci metri de funie, iar îmbrăcarea feciorului în funie se face în următoarea ordine: picioare, braţe şi trunchi. “Toţi urşii se maschează la ceată (la gazda cetei- n.n.) şi sunt ajutaţi de bărbaţi mai în vârstă care ştiu să lege urşii.” Mascarea urşilor a început pe la ora 8 şi a fost finalizată în jurul orei 12.  Câţiva dintre burhoşi sunt responsabili cu asigurarea materiei prime pentru “mâzgălirea” oamenilor, adică a amestecului de untură şi funingine. În aceste amestec, urşii îşi “spală” bine mâinile pentru a-i putea mâzgăli apoi pe localnici.

În paralel, în jurul orei 7.30-8  încep pregătirile la casa primarului şi a primăriţei. După tradiţie, la casa primarului se coc gogoşi din 12 kilograme de făină. “Coacem vreo 800 de gogoşi. Trebuie să ajungă pentru tot satul”.[1]

În jurul orei 12, când mascarea urşilor şi burduhoşilor este finalizată, primarul cetei este primul mâzgălit de urşi. Acesta este îmbrăcat în haine obişnuite, iar după mâzgălirea pleacă spre casa primariţiei. Aici o mâzgăleşte şi pe aceasta, apoi fiecare face o baie rituală şi se îmbracă în haine curate. Primarul îmbracă un “reckel” împodobit, pregătit special de primăriţă.

Urşii şi burduhoşii pornesc pe uliţele satului, însoţiţi de muzicanţi. În fruntea alaiului merg burduhoşii, iar apoi vin urşii. În drumul spre casa primăriţei  îi mâzgălesc pe cei care le ies în cale. Oamenii sunt consideraţi acum a fi curaţi şi se alătură alaiului.

Din alaiul mascaţilor din Ziua Nebunilor fac parte şi Domnişorul şi Domnişoara. Doi dintre tinerii din ceată se îmbracă în haine “nemţăşti” şi spre deliciul asistenţei îşi iau nume de vedete de cinema (ex. Pamela Andersen). “Domnişorul  şi domnişoara merg la început separat de urşi şi burduhoşi. Intră din casă în casă şi primesc ouă, iar seara fetele le mai fac o papară feciorilor cu aceste ouă”. În 2010, au existat două domnişoare şi un domnişor, care s-au alăturat alaiului la casa primăriţei.

La casa primăriţei, alaiul a ajuns în jurul orei 12.30 şi a zăbovit timp de aproape o oră. Urşii, burduhoşii şi localnicii au fost serviţi cu plăcinte şi vin, în timp ce primarul şi primăriţa au făcut tradiţionala baie. La casa primăriţei, urşii au jucat hora pentru prima oară:

„Joacă, joacă urs bătrân

Că la iarnă ţi-oi da fân

Ţi-oi da şi ovăz

Să ai ce să rozi”...[2]

Alaiul s-a îndreptat apoi spre casa primarului cetei, spre cea a preotului şi apoi a colindat pe uliţele satului până la lăsarea întunericului. Ziua nebunilor se încheie cu un foc. Acesta este aprins după lăsarea serii, la gazda cetei, iar aici urşii îşi ard costumele pentru a arde răul.

În trecut, desfăşurarea obiceiului era similară cu cea de azi, dar existau câteva diferenţe la capitolul peronaje mascate. Astfel, din alai făceau parte şi ţiganii sau ursarii: ”Ţiganii erau mascaţi care îi ţineau de lanţ pe urşi să nu fie foarte agresivi, dacă vroiau să-i cănească foarte tare pe unii. Acum nu mai sunt ursari”. De asemenea, au intervenit schimbări în costumaţia personajelor mascate: “Burduhoşii aveau coifuri de un metru din hârtie şi pocii (beţe) de alun de patru metri, cu care încercau să lovească oamenii. Acum au bice, iar pe cap fiecare îşi pune ce vrea. În trecut, funia se făcea din in, dar odată cu desfinţarea topitoriei de in din localitate s-a trecut la fân.” În privinţa vechimii obiceiului, trebuie spus că localnici nu cunosc data desfăşurării lui în premieră: “Ştim obiceiul din moşi strămoşi şi îl considerăm a fi din perioada precreştină”.[3]

 Maria Spatariu



[1] Informator: Pascu Ana

[2] Informator: Virgil Bordean

[3] Informator: Virgil Bordean

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse