Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu


Nr. 11 (mai) / 2011 Nunta de altădată pe Valea Târnavelor. Ziua nunţii (III)

În trecut, mireasa îmbrăca întotdeauna costumul popular, care era completat de cununiţă şi „logod” (adică voal), cumpărat uneori de mire. Şi mireasa avea o obligaţie faţă de logodnic: în Micăsasa, Valea Viilor şi în Geacăş, ea trebuia să-i coasă cămăşa de mire  pe care i-o dădea în ziua dinaintea nunţii sau chiar în ziua nunţii, mirele îmbrăcând-o în premieră când venea să-şi ia mireasa din casa socrilor mici. Dăruirea cămăşii se încadrează în riturile de integrare în noua familie, iar pe plan local, ea dovedea priceperea şi îndemânarea fetei.

Când găteala miresei şi cea a mirelui erau finalizate, se forma alaiul de nuntă. În mai toate satele de pe Valea Târnavelor, alaiul  de nuntaşi şi „diplaşi” (muzicanţi) pornea de la casa mirelui, spre cea a naşilor şi de aici toată lumea mergea la casa miresei. Există şi excepţii: în Boian, naşul conducea mirele la biserică, iar naşa – mireasa, cele două alaiuri întâlnindu-se abia în faţa lăcaşului de cult.

Bineînţeles că drumul nuntaşilor era presărat cu strigături la adresa principalilor actanţi: mire, mireasă, naşi, socri mari, socri mici. Astfel, în funcţie de episodul nupţial, femeile din sat se adresau miresei („Miresucă, draga me,/ De va hi soacră-ta re,/ Mătură curtea cu ie,/ De nu va tăcea din gură,/ Mătură cu ea în şură”- Richiş, „Mireasa ce-o avem noi/ Nu o dăm pe şase boi/ C-o trecut pod de argint./ Că-i frumoasă n-o plătim/ C-o trecut pod de aramă/ Că-i frumoasă nu dăm vamă”- Târnava, „Miresuţă toată-n flori,/ Ia-ţi gându de la ficiori/ Şi ţi-l pune la bărbat/ Că cu el te-ai cununat” – Copşa Mare, „O săraca mireasă/ Cum să uită pe fereastă,/ Pe fereasta grădinii,/ Frică-i că n-om vinii,/ Pe fereastra cea din jos/ Frică-i că ne-am întors.” -Prod), mirelui („Mire şi vai mire dragu meu, /Az vară când ai cosât,/  Frumoasă floare-ai găsât/ Şi ţi-ai pus-o –n pălărie/ Ş-acum o iei de soţie.”, „Vă ţâp grâu,/ Nu vă ţâp pleavă, că mirele-i om de treabă/ Şi mireasa-i ca o floare,/ Duşmana de ciudă moare” – Valea Viilor”), naşilor („Du-te nunule-nainte/ Şi  spune la domn părinte/ Să iasă cu cărticica/ Să cunune floricica,/ Să iasă cu patrahiru/ Să cunune trandahiru,/ Trandahiru să-nflorească,/ Floricica s-o iubească.”, „Naşul vreau să te-nchin/ C-un pahar roşu cu vin/ Nu-i paharu roşior,/ Că e vinu gălbior,/ Din vârfu vârforilor,/ Din tulpina florilor,/ De un-pasărea sughiţă,/ Să trăieşti nună drăguţă/ Şi să poţi tot cununa,/ Încă două perechi aşa.”, „Uiuiu nănaşule,/ Răsuceţi mustăţile/ Şi sărută fetele/ Şi le răsuceşte bine,/ Mă sărută şi pe mine.” – Prod) sau soacrelor („Soacră, soacră, poamă acră,/ De te-ai coace un an ş-o vară,/ Tot rămâi poamă amară.”- Alma Vii, „O săraca soacră mică,/ C-o rămas fără nimică,/ În casă-i nescuturat,/ Afară-i nemăturat”- Prod).

Alaiul de nuntă era deschis întotdeauna de stegar, iar dacă mirele sau mireasa erau din alt sat, atunci existau şi călăraşi: „Călăraşi se făcea numai la câte unii, erau câte 6-7 călăraşi şi ei mereau primii. Se făceau călăraşi dacă băiatul lua fată din alt sat şi merea după ea cu trăsura. Ultima nuntă cu călăraşi  a fost prin 1947. Nici steag nu s-a mai făcut de atunci”[1]. În Hoghilag, mireasa era „avertizată” de sosirea alaiului prin acordurile de învârtită rară, cântată special pentru mireasă.

Odată ajuns la casa miresei, mirele era supus unei probe: i se aduceau două sau chiar trei mirese, iar el trebuia să o recunoască pe cea adevărată: „Pe lângă mireasă se îmbrăcau două muieri bătrâne şi mirele trebuia să ghicească care era a lui, deci în total erau  trei mirese. Mireasa se înţelejea cu mirele: vezi dacă te calc pe picior să ştii că eu sunt mireasa ta, să nu-ţi aleji alta. Câte-o bătrână mai şmecheră călca şi ea”[2], povestesc bătrânii din Richiş. Alteori, mirelui i se înfăţişa o mireasă cu faţa înnegrită de funingine, cu hainele zdrenţuite şi cu un voal de pânză pe cap, iar rudele miresei îi spuneau: „Dacă aceasta-i mireasa pe care ai peţit-o, fă bine şi ia-o şi du-o la tine acasă. Altă fată n-avem”[3]. Aceste cuvinte declanşau campanii de căutare a adevăratei mirese prin odăi, prin ograda şi prin podul casei, iar când mireasa era în sfârşit găsită, urma unul dintre cele mai melancolice momente ale nunţii: luarea iertăciunilor. Substituirea miresei cu o prietenă sau cu femei bătrâne era şi este privită ca ocazie de glumă, dar „e posibil să fi funcţionat într-o vreme ca un moment iniţiatic”, „o probă pe care mirele trebuia să o treacă pentru a se dovedi capabil să-şi întemeieze o familie”[4].

În cazul oraţiei de iertăciune îşi făceau simţită prezenţa atât riturile de separare, cât şi cele de integrare în noua familie, fapt ce aminteşte că ne aflăm încă în perioada liminală[5]. Mirele şi mireasa îngenuncheau în faţa părinţilor şi a rudelor în timp ce vornicul, naşul sau o rudă pricepută cerea iertare în numele lor de la părinţi, de la fraţi şi de la alte rude apropiate. Formula consacrată, practicată încă, era următoarea: „Cinstiţi nuntaşi, mireasa ajunsă în această zi a duminicii când părăseşte casa părintească spre a încheia sfânta taină a căsătoriei cu ursitul rânduit de Dumnezeu, trebuie să iei un cuvânt de iertare de la părinţi. Iubiţii mei părinţi, tată şi mamă, vă mulţumesc de creşterea şi de grija purtată şi dacă v-am supărat cu ceva, vă rog să-mi daţi un cuvânt de iertare, pentru a putea încheia sfânta taină a căsătoriei”[6]. După ce oraţia era recitată, mireasa îşi îmbrăţişa părinţii primind binecuvântarea şi urările lor de fericire, deşi lacrimile împăienjeneau ochii tuturor şi mai ales ai miresei, căci „era îndătinat în toată ţara ca mireasa să plângă în timpul iertăciunilor.“[7] Mai mult decât atât plânsul nu înseamnă doar nostalgia după viaţa de până atunci şi temerea provocată de necunoscutul care îi stă fetei în faţă, ci are „o funcţie de rit de fertilitate, poate chiar de propiţiere vizând bunăstarea familiei.“[8] Şi totuşi, în unele sate, precum Valea Viilor, există credinţa că dacă mireasa plânge prea tare, nu se mai coc prunele. „În modelul ceremonialului de trecere, iertăciunile reprezintă sfârşitul secvenţei întâi a despărţirii. Mireasa se desparte de familia ei, se rupe, pentru a trece în secvenţa următoare, printr-o serie de acte ceremoniale în noua familie.“[9]

Jalea despărţirii de familie era uneori cântată, spunem uneori deoarece „Cântecul miresei” sau „Ia-ţi mireasă ziua bună” nu pare să fi cunoscut o largă răspândire pe Valea Târnavelor sau cel puţin el nu mai este prezent în memoria pasivă a comunităţii. Informatorii au menţionat acest cântec doar în Aţel şi în Buzd. Şi tot în Buzd din repertoriul nupţial făcea parte şi „Rămâi mamă sănătoasă”: „Rămâi mamă sănătoasă,/ Dacă n-ai fost bucuroasă,/ Să îmi vezi umbra prin casă,/ Ficiorii pe la fereastă, / Rămâi tată sănătos,/  Dacă n-ai fost bucuros,/ Să îmi vezi umbra pe jos,/ Ficiorii pe la fereşti”. În ceea ce priveşte „Cântecul miresei”  sau „Cântecul goghiului”, trebuie subliniat că în lucrări monografice acesta este menţionat, cu precizarea că nu mai este interpretat. Una dintre variantele vechi se dovedeşte a fi un răspuns la oraţia colacului, prin înglobarea motivului vânătorii: „Hai te gată, goghiu, gată,/ Că mirele s-o gătat/ Mare oaste-o adunat./ Patruzeci de călăraşi/ Şi cincizeci de prevestaşi/ Şi doi albini de nănaşi./ Gată-te mireasă, bine,/ C-acum venim după tine, / Cu căruţ cu patru boi/ Să te ducem de la noi./ La fântână sub luncet/Unde mere apa-ncet/ Toţi caii mănâncă şi bea/ Numai calul mirelui/ nici nu bea, nici nu mănâncă/ Făr-nechează să se ducă./ Nu ştiu, fânu-i rogozos, / Ori mirele nu-i voios;/ Nu ştiu, apa-i nisipoasă/ Ori mireasa nu-i frumoasă./ Ia-ţi mireasă ziua bună,/ De la tată, de la mumă/ de la fraţi, de la surori,/ De la grădina cu flori,/ De la fir de lămâiţă, / De la ficiorii din uliţă;/ De la fir de busuioc,/ De la ficiorii din joc.”[10]

Mirii plecau însoţiţi de nuntaşi la biserică pentru cununia religioasă. Serviciul oficiat de preot îi leagă pentru vecie în ochii lui Dumnezeu şi ai comunităţii pe cei doi tineri, iar „cununile împărăteşti aşezate de preot pe capul mirelui şi al miresei au o semnificaţie aparte: consacrarea noului cuplu.“[11]

La finalul ceremonialului religios, proaspăta soţie era dusă în casa soţului pentru a fi introdusă în noua ei familie. Drumul era însă adeseori „legat” sau oprit cu „porţi”: „se pune o funie şi peste funie se pun covoare şi la poartă stau două femei care cer plată ca să deschiză drumu”[12]. Plata pentru dezlegarea drumului era dată de naş, iar negocierile erau presărate cu tot felul de strigături, uneori chiar şi deocheate: „Cât îi naşu de voinic, în pungă n-are nimic/ Numai aţa mămăligii, lichită de fundu pungii” (Laslea), „Pe la noi prin prunişori, cărare de domnişori,/ Unu mere, unu vine, unu se iubea cu mine” (Aţel), „Nună rochie galbină,/ Inima ţi-i jalnică,/ Jalnică inima să-ţi hie,/ Nunu-mi are grija mie.” (Boian). În localitatea Aţel, spectacolul porţilor era completat de o matahală, o mireasă din paie, care era pusă pe funie.



[1] Informator: Cornelia Maier (82 ani), Aţel.

[2] Informator: Ana Raban (55 ani), Richiş .

[3] Dionisie Radu şi Adrian Radu, op. cit., p. 239.

[4] Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor. O privire contemporană, Editura Compania, 2004, p. 96.

[5] cf. Ion Şeuleanu, Poezia populară de nuntă, Bucureşti, Editura Minerva, 1985, p. 167.

[6] Marius Pop, Emil C. Blaga şi Nicolae Floca, Chesler, autentică vatră românească pe Târnave, Sibiu, Editura Constant, 1997, p. 128

[7] Ion Şeuleanu, op. cit., p.172.

[8] Ibidem, p. 192.

[9] Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti, Bucureşti, Editura Univers, 1999, p. 172.

[10] Marius Pop, Emil C. Blaga şi Nicolae Floca, op. cit., pp. 130-131.

[11] Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1997, p. 192.

[12] Informator: Morar Maria (84 ani), Morar Maria (88 ani), Rucărean Maria (82 ani), Cătinean Lucreţia (75 ani), Baciu Ana (83 ani), Dârlos

sus ↑

2010 Centrul judetean pentru conservarea si promovarea culturii traditionale "Cindrelul - Junii" Sibiu

Termeni si conditii | Contact | Diverse