Pe Valea Târnavelor, vinul este folosit în mai toate obiceiurile legate de viaţa omului sau evenimente de peste an. Vinul dobândeşte numeroase valenţe: e oferit în semn de bun-venit, e povestit în fapt de seară alături de vecini, pecetluieşte târguri, e pus pe masa de ospeţie, în semn de mulţumire, de plată pentru munca depusă.

Cu un pahar cu vin curat sunt omeniţi peţitorii după încheierea tomnelii pentru nuntă, cu vin sunt primiţi nuntaşii la casele mirilor şi naşilor; mai mult, sute de litri de vin erau pregătite pentru o nuntă, căci se ştia: dacă vinul ajungea şi căsnicia dura. Pentru naş, ducerea ploştii cu vin era o cinste, dar şi o responsabilitate, ca nu cumva să-i fie furată. Vinul însoţea omul şi în ultimele clipe pe acest pământ: cu el se stropea mormântul, iar pâinea şi vinul se dădeau seara în priveghi pentru sufletului mortului.

De Crăciun vinul e oferit cu drag de gazde pentru vestirea Naşterii Mântuitorului, ba chiar a devenit motiv în literatura populară, fiind menţionat în Mulţumita colacului şi în colinde. Tot cu vin îşi plăteau „libertatea” odinioară bărbaţii care purtau numele Sfântului Vasile, Ioan sau Dumitru şi care erau prinşi umblând pe uliţe prin sat, de onomastică, de către consătenii lor. Pentru feciorii din Axente Sever, luarea ploştii cu vin din roata împodobită, înălţată la 6 metri, de Sărbătoarea Cununii, era o probă de maturitate.