Obiceiuri de peste an

Din primăvară până în iarnă, satele Sibiului îmbracă straie populare, căci oameni din toate cele cinci zone etnofolclorice ale județului - Mărginimea Sibiului, Valea Hârtibaciului, Valea Târnavelor, Țara Secașelor și Țara Oltului - păstrează obiceiuri legate de marile sărbători religioase de peste an, precum și de calendarul agricol. Unele sunt adânc întipărite în sufletul comunităților fiind practicate fără întrerupere, precum focurile ritualice de la Lăsatul Secului de Paști, înroșitul ouălor, cununile de Sânziene sau colindatul copiilor; altele, practici cu caracter identitar odinioară, au fost trecute ani buni sub tăcere, fiind reluate recent de vârstnici și tineri, împreună: Buzduganul de seceriș de la Cârța, Boul cu sunzuiene de la Topârcea, Fuga lolelor din Agnita etc. Fiecare dintre aceste practici devine astfel o dovadă incontestabilă a faptului că obiceiurile vechi își (re)câștigă însemnătatea în vremuri noi, chiar dacă realitatea socială, culturală și economică a satelor se adaptează permanent practicii moderne, iar multe dintre credințele ce au stat la baza tradițiilor nu mai sunt cunoscute.
***

PRIMĂVARA, focurile rituale ce înconjoară satele Sibiului de Lăsatul Secului de Paști, copiii ce se prind veri și văruțe pentru întreaga viață în sâmbăta lui Sân Toader, Viftania din Rășinari și adunarea stâlpărilor (crenguțe de salcie) la Săliște în ajun de Florii – toate premerg Paștile. În Joia Verde, zeci de ouă sunt înroșite în coji de ceapă și decorate cu frunze de trifoi, trandafir sau urzică, iar în Vinerea Mare, în Galeș se ridică, din cetină de brad, Casa Domnului, chiar în interiorul bisericii. După slujba de Înviere se ciocnesc ouă roșii, rostindu-se ritualic: „Hristos a Înviat!/ Adevărat a Înviat!”. Datul vaselor la Rod, stropitul fetelor și jocurile copiilor cu ouă roșii sunt obiceiurile din cea de-a doua zi de Paști.

DE VARA PÂNĂ TOAMNA, cu greu e răgaz de odihnă: ciobanii din Mărginimea Sibiului urcă la munte cu turmele, iar în Jina, doar duminica la Porunci se află veștile din sat; de Ispas, se face slujba holdelor și cununi din spice sunt puse la crucile din hotar. De Rusalii, feciorii pun armindeni la porțile fetelor dragi lor, iar comunitatea din Sebeșu de Jos încinge hora înnodată din Rusca, în amintirea momentului din urmă cu 200 de ani, când țăranii au refuzat să lucreze în zi de sărbătoare. Cu sânziene, covoare țesute și chindeauă se împodobește boul cu sunzuiene pe 24 iunie în Topârcea, iar de Sf. Petru și Pavel etnicii sași din Axente Sever marchează Kronenfest: un tânăr e provocat să urce pe un stâlp înalt de 10-13 metri, în vârful căruia se găsesc o coroană mare de flori și o ploscă de vin, ce trebuie coborâtă.

De Sf. Ilie, oamenii din Cârța pornesc cu alai spre lanurile de grâu, unde bărbații cosesc, femeile leagă snopii, iar la final de seceriș fac un buzdugan de spice, care e dus la casa gazdei, cântând „Dealul Mohului”. O adevărată sărbătoare este și culesul viilor pe Valea Târnavelor, când oamenii urcă pe dealuri, cu căruțe, ciubere, căzi din lemn, boturi şi corfe împletite din nuiele. „Vivat! Vivat! Am gătat!” anunță sfârșitul culesului, dar munca e continuată în gospodării, căci bărbații tescuiesc strugurii toată noaptea.

În prag de IARNĂ, în satele Sibiului feciorii se strâng în cete de juni, îşi aleg judele mare, judele mic, contabilul, casierul, crâşmarul și se întâlnesc seară de seară pentru a repeta colindele, prin care vor vesti Nașterea Domnului Iisus Hristos, în zilele de Crăciun. În Sadu, în 24 decembrie, tinerii merg la pădure să aducă fagul în sat. În Gura Râului, feciorii nu interpretează colinde, ci joacă dansurile feciorești Căluţul, Banu Mărăcine, Căluşarii, Fecioreasca și Romana la toate casele. În a doua zi de Crăciun, junii din Tilişca colindă în biserică, iar la finalul serviciului religios joacă în văzul întregului sat; feciorii din Cristian ridică fetele în timpul tradiționalei hore a fetelor. Ceata de feciori şi bărbaţii însuraţi din Racovița interpretează alternativ câte o strofă a colindului laic „Dana”, iar feciorii din Avrig păstrează obiceiul „Meteleaua”, când cetele se întrec într-un alai al mascaţilor; similar, junii din Chirpăr se maschează în lole, pe 28 decembrie, și colindă ulițele satului dansând și murdărind oamenii cu funingine sau cremă de papuci.

Feciorii din Mărginimea Sibiului şi de peste munţi vin la Sălişte, în fiecare 28 decembrie. Întâlnirea cetelor de juni are o tradiţie de peste o sută de ani şi este o întrecere a tinerilor în joc popular. După parada portului popular, judele și judeceasa din Săliște mulțumesc feciorilor și fetelor pentru că le-au acceptat invitația; juzii fiecărei cete vornicesc pentru un an mai bun, iar apoi cu toții demonstrează că păstrează jocurile învăţate de la părinţi şi bunici.

Și copiii pornesc colinda, străbătând ulițele în Ajun și în zilele sfinte de Crăciun. Unii dintre ei merg cu „Craii”, „Irozii” sau ”Steaua”; îmbrăcați în costume populare și purtând coifuri, săbii, panglici și stea, copiii interpretează sceneta cu temă religioasă în biserică, apoi la casele vecinilor.

Alaiul de Udatul Ionilor din Tălmăcel (7 ianuarie), Urșii și Burduhoșii din Cârța (8 ianuarie) și Lolele din Agnita (sfârșit de ianuarie) străbat localitățile alungând spiritele rele și aducând sănătate și prosperitate în noul an. Carul alegoric tras de boi și hainele românești ale călărașilor din Tălmăcel, pocnetele din bici și veșmintele înfricoșătoare ale lolelor sau Burduhoșilor, „costumele” făcute din frânghii de fân ale Urșilor din Cârța sunt puncte principale de atracție ale acestor obiceiuri.